Sutele de mii de români din Timoc nu au dreptul nici măcar la un cuvânt în limba maternă în şcoli, biserici sau presa din Serbia.
Deşi în Serbia există o lege a minorităţilor, adoptată în anul 2002, în care se stipulează dreptul inalienabil al individului şi al colectivităţii la expresia, prezervarea, cultivarea şi promovarea moştenirilor specifice, naţionale, etnice, culturale, religioase şi lingvisice, şi exprimarea lor publică, statul sârb nu a aplicat-o însă niciodată. În fapt, în mod incredibil, Episcopia română din Vârşeţ - înfiinţată în 2001, iar din 2006 cu titulatura de Episcopia Daciei Felix -, care are sub jurisdicţia sa etnicii români din Valea Timocului, nu este recunoscută oficial de autorităţile de la Belgrad. Asta, în timp ce Vicariatul sârb din România, cu sediul în Timişoara, se bucură de recunoaşterea din partea BOR şi a statului român rept cult oficial! Cereri şi promisiuni "Pentru noi este foarte importantă relaţia bilaterală cu Serbia, soluţionarea problemelor de limbă, cultură şi, desigur, recunoaşterea Bisericii Ordodoxe Române ca biserică-mamă pentru bisericile ortodoxe ce slujesc în Timoc", a spus Traian Băsescu în vizita sa din 1-2 noiembrie pe care a efectuat-o în Serbia. Tranşant, Băsescu a cerut recunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române, drept cult legal în Serbia.
În replică, preşedintele sârb Tadic a subliniat că problematica minorităţii române se va afla în atenţia autorităţilor sârbe, pentru a fi luate măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătăţirii drepturilor etnicilor români, potrivit standardelor europene rezervate minorităţilor. "De asemenea, partea sârbă a dat asigurări în direcţia rezolvării problemei legate de recunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române pe întreg teritoriul Serbiei", sună comunicatul oficial de presă! Discriminare istorică a "fraţilor" sârbi În Serbia, românii trăiesc în două comunităţi cărora li se aplică standarde diferite în ceea ce priveşte dreptul la păstrarea identităţii. La nord de Dunăre (în Voivodina) sunt 30.000, unde reprezintă 2% din populaţia provinciei, fiind majoritari în doar 17 sate, au biserici şi dreptul la şcoală şi presă în limba română. Aceşti români au intrat în componenţa Serbiei la 1918 şi România a purtat lungi tratative cu statul vecin pentru a le da măcar atâtea drepturi câte aveau sub statul austro-ungar. La sud de Dunăre trăiesc, după recensamântul din 2002, peste 45.000 de români şi vlahi, deci cu 50% mai mulţi în mod oficial decât în Voivodina. Analiştii sârbi recunosc însă că este vorba de zece ori mai mulţi în realitate şi că în niciun caz românii nu pot fi mai puţini de 240.000. Timocenii au intrat în componenţa Serbiei în 1833. Sub turci avuseseră slujbă religioasă în română şi li se spunea valahi pentru că aşa li se spunea la 1800 tuturor românilor. Sub sârbi, slujba religioasă a devenit obligatorie în slavonă, iar când au apărut şcoli, acestea au fost exclusiv de limbă sârbă. La botez îşi puteau alege doar nume sârbeşti de pe o listă. Şi astăzi sutele de mii de români timoceni nu au dreptul nici măcar la un cuvânt în limba lor în şcoli, biserici sau presă. Pentru drepturile lor, România nu a intervenit niciodată serios pe lânga Belgrad. Nu a reuşit nici măcar să impună că, "valah" este sinonim cu, "român". PEDEAPSĂ "Catherisit" de sârbi Pe 26 august 2008, Tribunalul bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc ,de la Zăiceri, a formulat, pe numele părintelui Boian Alexandrovici, primul preot român din Valea Timocului (Serbia) care a avut curajul să construiască o biserică ortodoxă română şi să slujească în limba sa maternă, cinci capete de acuzare pe baza cărora a cerut Bisericii Ortodoxe Sârbe caterisirea lui din treapta preoţiei. Potrivit actului, sentinţa de excomunicare a preotului român respectă "sfintele canoane, precum şi art. 17 din regulile penale ale Bisericii Ortodoxe Sârbe". O decizie absurdă, atâta vreme cât Boian Alexandrovici a fost hirotonit de Biserica Română, ca preot român. În anul 2008, pentru eforturile sale de păstrare a spiritului românesc într-o ţară slavă, Boian a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. "Este importantă relaţia cu Serbia, soluţionarea problemelor de limbă, cultură şi recunoaşterea BOR ca biserică- mamă pentru bisericile ortodoxe din Timoc." TRAIAN BĂSESCU, preşedintele României INTIMIDĂRI "Marş din Serbia" şi obscenităţi După 1991 au început să apară şi în Timoc asociaţii politice şi culturale ale românilor. Formaţii culturale româneşti nu au voie să facă turnee în Timoc, iar abecedarele româneşti sunt confiscate de poliţie. Pe uşa sediului asociaţiei culturale Ariadnae Filum din Bor a fost scris, în două rânduri, "Marş din Serbia" şi desenate obscenităţi, iar pe 6 iunie 2005 sparte ferestrele de "persoane necunoscute", aşa cum îi place poliţiei să repete de fiecare dată. România nu a luat poziţie. Publicaţia din Kladovo, din aprilie 2005, a Partidului Radical al lui Seseli l-a ameninţat pe Mihailo Vasilievici, neputând concepe că un român poate să lucreze în administraţie ! Sătui de atâtea persecuţii, românii timoceni au reacţionat. La cererea sa personală şi a sutelor de credincioşi ortodocşi români din Valea Timocului, ipodiaconul Boian Alexandrovici din Negotin a fost hirotonit întru diacon în ziua de sâmbătă, 4 iunie 2005, la Sfânta Mănăstire Prislop din judeţul Hunedoara. Apoi, întru preot, în ziua de duminică, 5 iunie 2005, la Schitul "Schimbarea la Faţă" din Munţii Retezat, de către Prea Sfinţia Sa Dr. Danil Stoenescu, Episcop de Vârşeţ, pentru românii din Serbia, pe seama Bisericii Ortodoxe Române "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Malainiţa, ctitorită de Părintele Boian. Tânărul preot român de 20 de ani din satul Malainiţa, raionul Negotin, a ridicat cu sprijinul credincioşilor, în grădina sa, o biserică ortodoxă în care slujeşte în limba română. Poliţia din Negotin a obţinut o autorizaţie de demolare, iar oficialităţi locale sârbe au cerut intervenţia armatei împotriva satelor valahe! Citiţi şi:
- Traian Băsescu, primit ca un împărat pe Valea Timocului
- Traian Băsescu: România nu va condiţiona acordul de asociere UE-Serbia de problema minorităţilor
Recomandările noastre
