Bulina roșie. Sursa foto. EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
În București, proprietarii unor apartamente aflate în clădiri încadrate în clase de risc seismic continuă să locuiască în imobile vulnerabile, în timp ce procedurile de consolidare avansează diferit de la o clădire la alta.
Situația are mai multe explicații: lipsa unei alternative locative accesibile, durata procedurilor administrative, dificultățile de relocare, dezacordurile dintre proprietari și, în unele cazuri, refuzul unor locatari de a accepta lucrările.
Problema este importantă deoarece încadrarea într-o clasă de risc seismic se bazează pe o expertiză tehnică a structurii clădirii, iar pentru imobilele încadrate în clasa RsI legislația prevede măsuri specifice pentru reducerea riscului.
În același timp, faptul că o clădire nu a fost încă consolidată nu înseamnă că lucrările pot începe imediat: între expertizare, proiectare, obținerea autorizațiilor, finanțare și execuție există mai multe etape.
Ce înseamnă, de fapt, „bloc cu bulină”
Termenul folosit în mod curent pentru aceste imobile este „bloc cu bulină”, după panourile de avertizare amplasate la clădirile cu risc seismic ridicat. Din punct de vedere juridic, însă, clasificarea este făcută printr-o expertiză tehnică, iar clădirile sunt încadrate în clase de risc seismic.
Legea nr. 212/2022 stabilește cadrul pentru reducerea riscului seismic și instituie Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. Pentru clădirile încadrate în RsI sau RsII, includerea în program se face pe baza solicitărilor beneficiarilor și în condițiile prevăzute de legislație.
Pentru clădirile RsI există și restricții importante. De exemplu, legea interzice închirierea sau cedarea în folosință a locuințelor din astfel de imobile din momentul încadrării în RsI și până la finalizarea lucrărilor de intervenție pentru creșterea nivelului de siguranță.
De ce nu pleacă toți proprietarii
Unul dintre motivele principale este lipsa unei soluții locative simple. Pentru un proprietar, mutarea într-o altă locuință poate însemna chirie lunară, cheltuieli de transport și mutare, depozitarea mobilierului și, în unele situații, găsirea unei locuințe potrivite într-o zonă apropiată.
Relocarea devine mai ușor de realizat atunci când există sprijin din partea autorității locale. PMB a anunțat, de exemplu, în aprilie 2026, relocarea locatarilor din imobilul de pe strada Dionisie Lupu nr. 55, încadrat în clasa I de risc seismic. Pentru cele 12 apartamente, municipalitatea a precizat că suportă cheltuielile de mutare și pune la dispoziție locuințe de necesitate și spații de depozitare pe durata lucrărilor.
Nu toate imobilele aflate în diferite stadii ale procesului beneficiază însă simultan de o astfel de soluție. Până la intrarea efectivă în consolidare, proprietarii pot rămâne în clădire, iar situația fiecărui imobil depinde de stadiul administrativ și tehnic al proiectului.
Costurile și teama de pierderi financiare
Un alt obstacol îl reprezintă impactul lucrărilor asupra proprietății și veniturilor. În cazul unor apartamente închiriate sau al spațiilor comerciale, consolidarea poate presupune întreruperea temporară a activității.
În iulie 2026, aproximativ 10% dintre locatarii unor imobile vizate pentru consolidare se opuneau proiectelor. Printre motivele menționate de municipalitate se aflau existența unor spații comerciale la parter, apartamente închiriate și investiții recente în renovarea locuințelor, pe care proprietarii nu doreau să le piardă sau să le afecteze.
În paralel, PMB a introdus în 2026 un mecanism prin care proprietarii ale căror imobile sunt incluse în Programul Național de Consolidare pot achita în rate, pe o perioadă de până la 15 ani și fără dobândă, partea de cheltuieli neacoperită de program. Măsura urmărește să reducă presiunea financiară și să evite blocarea proiectelor din cauza costurilor care revin proprietarilor.
O problemă poate fi chiar acordul dintre proprietari
Consolidarea unui bloc nu este o intervenție care poate fi decisă independent de fiecare apartament. Este nevoie de parcurgerea unor proceduri administrative și juridice, iar cooperarea proprietarilor și a asociației este importantă pentru derularea proiectului.
În trecut, autoritățile au indicat printre dificultăți contestarea expertizelor, necompletarea documentelor, dezacordurile privind soluția tehnică și întârzierea semnării documentelor necesare. Aceste probleme pot prelungi intervalul dintre identificarea riscului și începerea efectivă a lucrărilor.
pret apartamente / sursa foto: dreamstime.com
Legislația actuală prevede, totodată, că proprietarii și asociațiile beneficiază de consiliere și asistență din partea compartimentelor de specialitate ale primăriilor pe durata procesului de reducere a riscului seismic.
Consolidările au început să avanseze în mai multe imobile
În 2026, Bucureștiul a continuat proiectele de consolidare. În iunie, municipalitatea anunța că 78 de proiecte, în valoare totală de 2,67 miliarde de lei, fuseseră depuse și selectate pentru finanțare prin Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic Ridicat. Dintre acestea, 72 erau clădiri rezidențiale și șase clădiri publice.
În octombrie 2026, PMB a anunțat pregătirea pentru consolidare a încă 13 imobile, dintre care 11 blocuri de locuințe și două clădiri publice. Unele proiecte se află încă în etapa documentației de avizare, în timp ce altele au ajuns la faza de proiect tehnic.
Aceste etape explică de ce, chiar și după identificarea unei clădiri cu probleme structurale, lucrările nu sunt vizibile imediat. Expertiza trebuie urmată de proiectare, finanțare, autorizare și contractarea execuției.
De ce situația nu se rezolvă rapid
Consolidarea unui imobil cu risc seismic este un proiect tehnic complex, care trebuie adaptat structurii existente. Legea prevede că soluția de intervenție se stabilește în raport cu riscul seismic, costul și durata estimate ale lucrărilor, precum și cu durata estimată de exploatare ulterioară a clădirii.
În plus, multe dintre imobilele vechi din centrul Bucureștiului au caracteristici arhitecturale speciale, sunt amplasate în zone protejate sau au spații comerciale și numeroși proprietari. Fiecare dintre aceste elemente poate adăuga dificultăți tehnice și administrative.
Prin urmare, faptul că un proprietar încă locuiește într-un bloc cu risc seismic nu are o singură explicație. Pentru unii, problema este lipsa unei alternative locative; pentru alții, procesul de consolidare este încă în derulare sau presupune negocieri și documentații care durează. În alte cazuri, chiar proprietarii pot întârzia proiectul prin lipsa acordului asupra lucrărilor.
Recomandările noastre
