Din cîte se ştie, mulţi români din America sînt fani Donald Trump. Mai întîi, pentru că românii din America sînt, de regulă, republicani, regăsind în politica externă a acestui partid fermitatea pe care ei o cred necesară faţă de Rusia.

Apoi, pentru că românii din America trăiesc în America reală şi nu în cea poreclită de americanii simpli a Liberalilor în limuzină.

Unii dintre ei m-au sunat în aceste zile, după ce-au citit pe cristoiublog.ro traducerile mele din cartea de căpătîi a lui Donald Trump, prefaţate de uluirea mea faţă de o realitate incredibilă a Presei noastre: După ce-a fost chibiţă în stil românesc a lui Hillary Clinton, Presa noastră continuă să ducă o campanie tendenţioasă anti-Trump chiar şi după ce candidatul republican a învins.

Românii americani care m-au sunat observaseră şi ei fapte greu de explicat la presa unei ţări care se fuduleşte pe toate drumurile cu Parteneriatul strategic cu America: Penibila ridiculizare a preşedintelui ales, insistenţa neghioabă pe posibilitatea ca electorii să refuze mandatul primit şi s-o aleagă pe Hillary Clinton sau ca Donald Trump să demisioneze speriat, ca şi Victor Ponta, de tinerii frumoşi şi liberi ieşiţi în stradă cu cîini cu tot, preluarea otova a pamfletelor care continuă să se publice în anumite ziare americane despre Donald Trump: – Înţelegem că în România presa e liberă. Nu înţelegem de ce e şi toantă.

Nimeni nu spune ca Presa română, în ipostaza de presă liberă, să înalţe ode greţoase preşedintelui ales, cum a făcut pînă acum cu preşedintele Obama, dar o prezentare a politicii lui Donald Trump, o analiză serioasă a cauzelor care au dus la victoria sa şi o dezbatere despre posibilele efecte ale victoriei sale asupra amărîtei Românii sînt comandamente care ţin de rolul presei oriunde în lume, nu numai în România.

Ce pot spune eu despre aceste observaţii? Că sînt corecte. Şi eu am observat că, judecînd după ce se scrie în presa română şi ce se dă la televiziuni, ai putea crede că Hillary Clinton şi nu Donald Trump a învins.

M-am tot întrebat cum se explică această realitate stranie pentru orice presă şi cu atît mai mult pentru presa română, de regulă cîntăreaţă a ştabilor americani. Dintre cauze n-am eliminat imitarea netoată de către presa noastră a unei părţi a presei americane. Cînd e vorba de clişee despre democraţie, fătucele din presa noastră sînt primele la rumegat. Şi totuşi nu asta poate fi singura cauză.

Am observat, de exemplu, că analiştii de serviciu ai Americii – Iulian Chifu, Iulian Fota, Cristian Diaconescu – au tăcut şi continuă să tacă în legătură cu victoria lui Donald Trump. Lucru explicabil. Înainte de alegeri şi-n noaptea alegerilor distinşii au fost deosebit de guralivi în a ne convinge că pentru România victoria lui Hillary Clinton ar fi lucrul cel mai bun. Am observat însă şi o altă ciudăţenie. Îl ştiţi pe Hans Klemm, ambasadorul american la Bucureşti. În istoria României n-am întîlnit ambasador al unei puteri străine atît de gureş. De cînd a aterizat la Bucureşti lui Hans Klemm gura nu i-a mai tăcut. A vorbit de toate, în orice moment şi-n orice loc. A vorbit încălcînd normele diplomatice şi normele bunului-simţ despre chestiuni strict interne ale României.

Miercuri, 9 noiembrie 2016, se ştiau deja rezultatele alegerilor din SUA. Sîntem miercuri, 16 noiembrie 2016. A trecut deja o săptămînă de la alegerile din SUA. Nu numai un ambasador limbut ca Hans Klemm, dar şi un ambasador de bun-simţ, normal, al unei ţări precum America, văzută în România ca o Soră mai mare, ar fi zis ceva în public despre rezultatul alegerilor. Fie şi pentru a pune capăt spaimelor tembele din presă şi de pe scena politică despre abandonarea României de către SUA.

A deschis gura să zică ceva Hans Klemm? L-ați auzit cotcodăcind pînă acum de la alegeri încoace? Ambasadorul american s-a grăbit să joace în filmul omagial : Să trăiască şi să înflorească Codruţa Kovesi, noua Elena Ceauşescu! N-a catadiscit să vorbească poporului român în numele ţării sale despre preşedintele ales. De ce? Hans Klemm nu e ambasadorul SUA la Bucureşti. El e ambasadorul Găştii lui Hillary Clinton. Cum să vorbească ambasadorul Găştii Clinton despre cel care a învins-o pe Jupîneasa sa?

Dar nu numai atît. După datele pe care le am, aproape în fiecare redacţie din Bucureşti există un agent de influenţă al Ambasadei americane în România. Traian Băsescu îi poreclea pe aceşti agenţi linge clanţe la ambasada SUA. Fireşte, ei sînt linge clanțe la ambasada SUA. De aia uneori ei scîncesc pe la ușile Ambasadei cerînd cît mai multe clanțe sau se grăbesc să-i ceară lui Hans Klemm păreri de Chiabur al României. De cele mai multe ori ei sunt convocaţi la ambasada SUA pentru li se ordona ce să scrie. Despre cît de bun e pentru poporul român Binomul SRI-DNA. Despre ce Fecioară morală e Lulutza. Despre cît de bun e Dacian Cioloș ca premier pe viață al României.

Să fie această realitate explicaţia bizareriei că Presa română continuă să convingă Poporul român c-a învins Hillary Clinton? Răspuns: Urmăriţi site-urile, ziarele, televiziunile care cîntă Binomul SRI, DNA, drag lui Hans Klemm. Veţi sesiza că sînt cele mai active în campania împotriva preşedintelui ales al SUA.