De la an la an, petrolul capătă un rol tot mai mare în economia mondială. Anul trecut, preţul mediu anual al petrolului a atins un nou record pe plan global, 111 dolari pe baril.

Precedentul record data din 2008 şi era de 97 de dolari pe baril. În 2008 însă a fost anul în care petrolul a atins recordul absolut, de 147,5 dolari pe baril.

În 2008, preţul petrolului şi al aurului au crescut masiv, pe măsură ce investitorii căutau refugii sigure în faţa unei pieţe de acţiuni care se prăbuşea şi a unui dolar tot mai slab. Tot atunci, la această creştere masivă au contribuit şi temerile investitorilor legate de situaţia din Iran, pe măsură ce Teheranul efectua noi teste cu rachete cu rază lungă de acţiune. Profituri uriaşe

Între 2004 şi 2007, profitul net al celor mai mari şase companiilor petroliere (ExxonMobil, Total, Shell, BP, Chevron şi ConocoPhillips) s-a apropiat de 500 de miliarde de dolari, potrivit unui raport al firmei de consultanţă Prudence.

Încă de la începutul acestui an, diverşi analişti estimează că, în cazul izbucnirii unui război în Iran, preţul petrolului ar putea ajunge şi la 400 dolari/baril.

Până la mijlocul secolului XIX, găsirea unui zăcământ de petrol era considerat un eveniment neplăcut, ţinta primară fiind considerată apa sau zăcămintele de sare, infomează Investopedia.

Abia în 1857, în România, a fost forată prima sondă de petrol în scopuri comerciale. Doi ani mai târziu apărea prima sondă de acest gen şi în SUA. Factorii care influenţează preţul petrolului

Având în vedere importanţa crucială a petrolului pe plan global, schimbările majore de preţ pot avea un impact economic uriaş. Cei doi factori fundamentali care influenţează preţul acestei resurse sunt cererea şi oferta, pe de o parte, şi atitudinea investitorilor de cealaltă parte.

Conceptul de cerere şi ofertă este unul relativ simplu. Dacă cererea creşte sau oferta scade, preţul ar trebui să crească. Dacă cererea scade sau oferta creşte, preţul ar trebui să scadă.

Totuşi, situaţia nu este atât de simplă pe cât pare. Preţul petrolului din prezent este, de fapt, cel stabilit în contractele futures semnate în trecut. Un contract futures dă dreptul unei entităţi să cumpere petrol la o anumită dată la un preţ predefinit. Odată ce au semnat un astfel de contract, atât cumpărătorul cât şi vânzătorul sunt obligaţi să respecte înţelegerea aşa cum este ea la momentul semnării ei, indiferent de condiţiile care apar ulterior.

Există două tipuri de entităţi care încheie astfel de contracte: companiile care vor să se protejeze, prin acţiuni de hedging, asupra creşterilor neaşteptate de preţuri, şi speculatorii. Un exemplu de companie ar putea fi, de exemplu, o linie aeriană care vrea să se asigure că nu va avea costuri mari în cazul în care preţul petrolului va creşte. Speculatorii fac jocul

În schimb, speculatorii încearcă să ghicească în ce direcţie se va îndrepta preţul şi nu au, de fapt, intenţia de a cumpăra efectiv produsul respectiv. Potrivit unui raport al Bursei de Mărfuri de la Chicago, mai puţin de 3% dintre contracte au ca rezultat achiziţionarea propriu-zisă a produsului respectiv.

Celălalt factor cheie care influenţează preţul petrolului este atitudinea investitorilor. Dacă aceştia cred că cererea va creşte dramatic în viitor, preţul petrolului din prezent ar putea creşte spectaculos, pe măsură ce speculatorii şi companiile încep să cumpere masiv contracte futures pentru petrol. Evident, şi viceversa este valabilă. Dacă investitorii consideră că preţul petrolului va scădea mult în viitor, preţul petrolului din prezent poate scădea dramatic, pe măsură ce contractele futures sunt vândute.

Acest factor este decisiv în cazul izbucnirii de conflicte în ţările cu rezerve importante de petrol. În astfel de cazuri, speculatorii anticipează o scădere drastică a producţiei la nivel global, în condiţiile în care cererea rămâne la fel sau chiar creşte. O astfel de situaţie duce aproape mereu la creşterea preţului, companiile fiind dispuse să plătească mai mult pentru un petrol mai greu de obţinut.  

Ciclul preţului

Dintr-o perspectivă istorică, există un aşa-zis ciclu de 29 de ani (plus sau minus un an sau doi) în cazul preţurilor pe bursa de mărfuri. De la începutul secolului XX, maximele istorice ale indexului preţurilor pe bursa de mărfuri s-au înregistrat în 1920, 1951 şi 1980. Preţul petrolului a avut maxime în 1920 şi 1980. Este important de reţinut că cele două cauze fundamentale enumerate mai sus (cerere şi ofertă şi atitudinea investitorilor) sunt mai importante decât acest ciclu. Ciclul preţurilor reprezintă doar un punct de reper, nu o regulă absolută.

Astfel, spre deosebire de alte produse, atitudinea jucătorilor din piaţă este un factor extrem de important. Şi, având în vedere că speculatorii reprezintă forţa dominantă pe acest sector, ei au un cuvânt foarte greu de spus, de multe ori independent de cererea şi oferta reală de pe piaţă. CITIȚI ȘI:

• Experţi ruşi: Preţul petrolului se va stabiliza la 90-100 de dolari pe baril
• Război pe 205 milioane euro: Petroliştii îşi sună avocaţii