O femeie ucraineană fost împușcată cu un glonț de calibru mare prin parbrizul unei mașini. Apoi, un vehicul blindat rusesc a trecut peste mașină, zdrobindu-i cutia toracică și smulgându-i ceea ce a mai rămas din cap. Voluntarii i-au ridicat trupul, l-au băgat într-un sac de plastic negru și l-au așezat în remorca unui camion frigorific cu 18 roți. A călătorit o oră prin suburbiile capitalei Kiev, înainte de a fi scoasă cu grijă din sac și așezată pe masa de autopsie metalică a medicului legist Vlad Perovskyi. Împușcătura care a ucis-o îl deranjează mai puțin pe medic decât modul în care a fost tratat ulterior corpul ei.

„Sunt obișnuit să văd lucruri urâte făcute cadavrelor, dar am fost foarte șocat să văd un tratament atât de oribil aplicat de ruși unei persoane decedate. Cum poate cineva să împuște o persoană și apoi să treacă peste cadavru? Sau să le arunce în șanțuri. Cum poate cineva să tragă un glonț în capul unui mort?”, s-a exprimat medicul legist Vlad Perovskyi.

Cetățenii acestei țări de 44 de milioane de locuitori invadată de vecinul său obișnuiesc să spună că fiecare ucrainean are propria linie de front. Aceasta este cea a lui Perovskyi.

Într-o cameră de 6 metri pe 6 metri într-o clădire din campusul Spitalului Clinic Regional din Kiev, Perovskyi și o echipă de cinci oameni au preluat peste 200 de civili și soldați ucraineni morți în ultimele șapte săptămâni. Cu întreruperi prelungite de energie electrică în multe suburbii, morgile din Kiev au devenit un gât de lemn pentru morți.

„În comparație cu băieții din armată care sunt pe front, măcar atât pot face”, spune Perovskyi.

Dezvăluirile unui medic legist din capitala ucraineană Kiev

Într-o cameră cu mai multe ferestre, anchetatorii morții îndrăznesc să deschidă doar una, în încercarea de a atenua mirosul opresiv de carne umană în descompunere. Dacă s-ar mai deschide vreo fereastră și muștele care roiesc afară ar avea cale liberă. Zeci dintre ele sunt lipite de o bandă răsucită de hârtie de muște lipicioasă atârnată de tavan. Mai jos, mai mult de 15 cadavre umpleau încăperea în diferite stadii de autopsie.

Sunt cadavre pline de fragmente de gloanțe și cadavre cu răni de intrare de mărimea unui bob de mazăre și răni de ieșire de mărimea unei mingi de golf, haine civile pătate de sânge și pline de cioburi de sticlă și de lemn; cadavre cu metale răsucite înfipte în gâturi și în torsuri; cadavre cu cavități toracice și cranii deschise delicat de către medicul legist, picurând încet sângele pe mesele de metal; cadavre care zac de săptămâni întregi în ploile de primăvară sau îngropate la câțiva metri adâncime în gropi comune cu nămol umed, ceea ce face imposibilă curățarea lor, de teamă că se va descompune carnea lor în putrefacție. Pentru a combate mirosul, Perovskyi arde tămâie de biserică.

„Oamenii cred că te obișnuiești cu acest miros. Noi nu ne obișnuim niciodată”, a spus el.

Cu o frecvență alarmantă, cadavrele sunt decapitate. Uneori, cadavrele sosesc cu vânătăi în jurul feței și stomacului, compatibile cu pumni și lovituri, sau cu vânătăi în jurul încheieturilor mâinilor, unde mâinile au fost legate la spate. Cadavrele neexaminate sunt îngrămădite câte patru pe pereți în saci de plastic, așteptându-și rândul pentru a fi examinate, numărate și înregistrate.

Politica spitalului interzice fotografierea în sala de examinare.

Perovskyi, în vârstă de 27 de ani, lucrează în departamentul de medicină legală de la Spitalul Clinic Regional din Kiev - timp de mai bine de o lună, în timpul invaziei, a fost șeful său interimar. În 2019, anul în care și-a început cariera de medic legist, provincia a avut 87 de crime, potrivit datelor guvernamentale. Perovskyi investighează o parte din aceste crime împreună cu reprezentanții altor două morgi din zonă. A urmat cursurile școlii de medicină cu scopul de a trata pacienți în viață, dar s-a îndrăgostit de investigațiile privind moartea după un stagiu de vară la morgă.

„Sunt de fapt o persoană foarte sensibilă și emoțională, în ciuda profesiei mele. Dacă mă uit la un film și există un moment emoționant, acesta mă poate face să plâng”, afirmă Perovskyi.

Atunci când Rusia a lansat invazia la scară largă, unele dintre forțele sale și-au croit rapid o cale îngustă spre Kiev, în centrul țării. Acestea au sperat să destabilizeze conducerea ucraineană în timp ce forțe suplimentare luptau pentru satele de frontieră, orașele, podurile și drumurile din nord și est. Acel asalt asupra capitalei s-a împotmolit în suburbii, iar în orașe precum Irpin și Bucha, forțele rusești se pare că și-au descărcat frustrările asupra civililor, relatează The Washington Post.

Națiunile Unite afirmă că 2.104 civili și 71 de copii au fost uciși de ruși până marți, iar guvernul descoperă zilnic noi victime în case și morminte. Perovskyi este una dintre cele peste 50.000 de persoane care investighează potențiale crime de război rusești împotriva civililor, potrivit Biroului Procurorului General.

Morga lui Perovskyi a început să primească primii morți de război la sfârșitul lunii februarie - soldați ucraineni uciși în luptă pe front. Apoi, la jumătatea lunii martie, au apărut primii civili în dube și ambulanțe. Majoritatea angajaților spitalului erau încă blocați în casele lor sau fugiseră din regiune. Așa că Perovskyi, care locuiește la câteva minute distanță de instituția medicală, în apartamentul părinților săi, s-a ocupat singur de primele cadavre, curățându-le, examinându-le și cosându-le într-o morgă goală.

La sfârșitul lunii martie, pe măsură ce forțele ucrainene au recucerit orașele ocupate din jurul Kievului, cadavrele au început să sosească în spatele unor tractoare frigorifice mai repede decât puteau fi procesate de morgi. Fratele mai mic al lui Perovskyi, student la medicină, a început să-l asiste.

Sarcina lui Perovskyi: să descopere cauza morții, rapid

Înainte de invazie, investigarea unui deces putea dura șase ore. Perovskyi examina cu atenție fiecare rană de pe corp, făcea o incizie în formă de Y prin buric, până la stern și peste clavicule, și tăia craniul.

Acum efectuează până la 10 autopsii pe zi, deschizând un cadavru doar dacă cauza morții este neclară după examinarea rănilor superficiale. Chiar și în acest ritm, remorcile frigorifice stau peste noapte în parcare cu cadavrele stivuite în două rânduri.

„Aceste morgi nu au fost concepute pentru a face față unei asemenea cantități de cadavre”, spune Perovskyi.

Nici oamenii care lucrează acolo nu au fost, se teme Perovskyi. Până acum, colegii au rămas fermi în fața asaltului.

„Care este alegerea finală?”, întreabă colegul lui Perovskyi, Pavlo Snisarevskij, șeful departamentului de anatomie patologică al spitalului. „Când sunt aduse 56 de cadavre, a doua zi 20 de cadavre, 27 de cadavre - ei bine, ziua rămâne în memorie. Pe măsură ce examinezi cadavrul, nu îl percepi ca pe o persoană moartă. Este obiectul de studiu. Dar, mai târziu, te prinde”.

Perovskyi și-a rugat prietenii să îi recomande posibili terapeuți sau psihologi cu care să vorbească. Are unul în minte, dar încă nu a luat legătura cu el. Nu este sigur că își poate permite să se scufunde adânc în emoțiile sale legate de război și de rolul său cât timp acesta este încă în desfășurare.

Înainte de invazie, când majoritatea oamenilor de pe mesele sale muriseră din cauze naturale și doar o mână de oameni muriseră din cauza unei alte persoane, el vorbea cu morții. La începutul fiecărei autopsii, se spăla pe mâini cu apă și săpun, își punea mănuși albastre din latex și, în majoritatea zilelor, punea cea mai evidentă întrebare: „Cum ți s-a întâmplat asta?”.

Apoi își petrecea următoarele șase ore căutând răspunsul. „Fiecare corp îl tratez cu respect. Trebuie să o faci”, a spus el.

Acum, răspunsurile nu fac decât să atragă alte întrebări. Perovskyi și-a redus consumul de știri și de social media pentru a încerca să își separe munca de narațiunea mai amplă a războiului din mintea sa.

„Știrile au pus în context corpurile cu care am lucrat, iar asta este ceea ce mă poate da peste cap”, spune el.

Încercările sale de a se compartimenta sunt complicate și mai mult de interacțiunile cu familiile îndurerate. Atunci când cadavrele sosesc fără nicio identificare, familiile sunt rugate să își identifice persoana iubită. Perovskyi și-a dat seama la începutul carierei sale că nu putea spune nimic pentru a atenua devastarea din acele momente.

„Cuvintele vor fi inutile pentru ei. Trebuie doar să le fii alături. Dacă au nevoie de acea îmbrățișare, îmbrățișează-i sau dă-le timp să plângă”, a spus el.

Cum are loc identificarea persoanelor moarte în război

Pe lângă căutarea documentelor de identificare a rămășițelor, poliția ucraineană a catalogat detalii precum tatuajele, îmbrăcămintea și culoarea părului și a ochilor pentru a ajuta familiile să își restrângă căutarea. Mai puțin s-a putut face pentru femeia din mașina zdrobită; a rămas doar maxilarul ei inferior după ce vehiculul rusesc i-a distrus corpul. Perovskyi încă nu știe cum o cheamă.

De cele mai multe ori, imaginile de la locul crimei însoțesc sosirea unui cadavru, dar în cazul femeii nu erau disponibile imagini, lăsând multe întrebări.

„Tot ce știu este că era din Irpin”, spune Perovskyi. „Ea încerca să se evacueze”.

Medicul nu are prea mult timp pentru a căuta răspunsuri.

Încheie majoritatea zilelor de lucru în jurul orei 17.00, îndreptându-se spre casa părinților săi, în apartamentul cu două dormitoare. În această zi, el își suflecă mânecile și gătește o omletă cu șuncă și ardei roșu, dezvăluind fața unui leu tatuată pe interiorul antebrațului drept. În urmă cu șapte ani, a căutat pe Google „leu calm” în ucraineană și i-a plăcut suficient de mult prima imagine rezultată pentru a și-o tatua în alb-negru.

„Sunt un leu. Și fiecare artist de tatuaje încearcă să deseneze leul care răcnește sau care are o coroană. Dar eu nu sunt un Leu agresiv. Am vrut un leu calm”, a povestit el.

După cină, Perovskyi își îmbrățișează mama și tatăl, își ia o jachetă cu o brățară de bandă verde care semnifică afilierea militară și merge la locul de muncă de peste noapte ca medic militar voluntar în Kiev. Mama sa, Iulia, lucrează pentru un post de știri ucrainean care are ca scop contracararea posturilor de propagandă rusească din provinciile estice ale Ucrainei.

Iulia, care are prieteni și rude care trăiesc sub ocupație rusă în estul Ucrainei, spune că nu a mai vorbit cu un unchi care locuiește în Crimeea de la începutul războiului. Atunci, într-o conversație telefonică, acesta și-a exprimat solidaritatea cu președintele rus Vladimir Putin și cu justificarea sa pentru invazie, inclusiv acuzația falsă că Ucraina este guvernată de extremiști de extremă dreapta și neonaziști.

Ideea că are membri ai familiei care cred că războiul este justificat - care cred că oamenii ar trebui să moară în acest fel - este prea mult pentru Perovskyi pentru a face față în acest moment.

La 6 dimineața, se trezește pe un pat de campanie și se îndreaptă spre morgă. Se concentrează asupra șirului nesfârșit de victime fără viață din fața lui. Încă mai șoptește o versiune a unei întrebări care odată părea foarte simplă: „De ce ai murit?”.