Nu am nimic de ascuns, din partea mea SRI n-are decât să-mi asculte toate conversațiile și să trimită un om să doarmă pe preșul din fața casei mele, dar nu sunt de acord ca, în acest moment, serviciul să primească mai multă putere.
Are deja o forță uriașă – uitați-vă doar pe alocările bugetare, care au sărit de la 1,11 miliarde de lei, în 2011, la 1,85 miliarde, în 2016 - și nu am motive să cred că le folosește bine. Încrederea între cetățeni și un serviciu secret – dacă ea există vreo clipă – nu se stabilește postând ghiocei pe Facebook. Serviciul este cel care trebuie să își probeze utilitatea, iar trecutul recent – nu vorbesc despre Securitate – nu este convingător.
În 2015, Academia Națională de Informații (ANI), instituția de învățământ superior a SRI, s-a confruntat cu un val de acuzații referitoare la doctoratele eliberate de școala doctorală a acestei instituții. Nu sunt specialist în plagiate, poate acuzațiile erau adevărate, poate nu. Dar o instituție academică respectabilă s-ar fi bătut să-și apere reputația și ar fi reacționat așa cum a procedat Universitatea București, care a verificat fiecare doctorat suspect sau a sesizat instituțiile abilitate. ANI putea să se adreseze Consiliului Național de Etică sau urmașului său, CNATDCU. Nu s-a întâmplat asta.
În iulie 2013, a dispărut contractul cu Bechtel – un document clasificat ca secret de stat. Potrivit legii informațiilor clasificate, SRI este instituția care: „constată nerespectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, iar atunci când faptele constituie infracţiuni, sesizează organele de urmărire penală”. Din 2013 până acum, nu am auzit vreun cuvânt de la SRI pe tema contractului cu Bechtel.
Iar dacă am considera aceste fapte ca fiind „minore” – deși mie mi se par mai degrabă exemplare – ar trebui să facem un pas mai departe și să ne întrebăm: cine controlează SRIul, pentru a vedea cum își folosește forța uriașă? Comisia de control a SRI este, nu de azi, ci de când există, agenția de relații publice a serviciului. Nu țin minte ca, în istoria acestei comisii, să fi apărut mai mult de două, trei, confruntări cu SRI-ul. În 2003, de exemplu, președintele comisiei, deputatul PSD Ion Stan – care era în aripa „Adrian Năstase” a partidului – a avut o scurtă dispută, publică, cu directorul SRI, Radu Timofte, care era omul lui Ion Iliescu. Stan este acum în pușcărie și ar fi interesant de văzut câți dintre parlamentarii din comisia SRI au ajuns pe mâna DNA. Nu vreau să mai intru în chestiuni de detaliu și să amintesc că regulamentul comisiei SRI, elaborat în 1993, interzice parlamentarilor să controleze „acțiuni în curs de desfășurare”, ceea ce blochează orice verificare efectivă.
Acestea fiind faptele – atât cât putem să le cunoaștem – privesc cu mult scepticism noua ofensivă mediatică referitoare la identificarea obligatorie a celor care cumpără cartele telefonice pre-paid. Sunt convins că și cei de la SRI știu zeci de motive pentru care o astfel de reglementare poate fi ocolită de cei interesați. În țara asta, s-au prezentat cu buletinul, la vot, niște cetățeni decedați. Crede cineva că aceștia vor putea fi opriți să cumpere cartele telefonice? În plus, teroriștii, corupții și toți cei care vor să vorbească cu cartelă prepaid găsesc alte țări din spațiul UE – Marea Britanie, Irlanda sau Polonia – unde nu se cere înregistrarea. În Belgia, erau, în noiembrie 2015, peste cinci milioane de SIM-uri cu proprietar necunoscut.
SRI ar trebui să-și găsească niște propagandiști mai credibili care să-i susțină cauza. Cu povești despre cartelele din Siria și Irak, cu mobilizarea lui Alexandru Cumpănașu, nu va reuși decât să adâncească neîncrederea publicului.
Dincolo de faptul că am prins anii Securității și orice serviciu secret mă face suspicios, problema este că prea multă putere acordată unei astfel de structuri, în absența unui control eficient, nu va face decât să adâncească fenomenul corupției. Aștept cu interes rezultatele deciziei CCR ca interceptările în cazurile de corupție să nu mai fie făcute de SRI.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
