Daniel Ellsberg a fost eroul care a dezvăluit ororile războiului din Vietnam. A fost o dezvăluire care a dus la o hotărâre de referință a Curții Supreme a SUA privind libertățile presei și a înfuriat administrația Nixon - servind drept catalizator pentru o de acțiuni care s-au transformat în bulgăre de zăpadă în scandalul Watergate.

Daniel Ellsberg, care a divulgat o serie zguduitoare de documente, extrem de secrete despre Războiul din Vietnam, cunoscută sub numele de Pentagon Papers, a murit pe 16 iunie la casa sa din Kensington, California. Avea 92 de ani.

Daniel Ellsberg a anunțat într-un e-mail către prieteni și susținători pe 1 martie că are cancer pancreatic și a refuzat chimioterapia. Indiferent de timpul care i-a mai rămas, a spus el, va fi petrecut dând interviuri despre invazia rusă a Ucrainei, pericolele războiului nuclear și importanța protejării Primului Amendament.

Daniel Ellsberg, un american tipic din Midwest, educat la Harvard și cu un doctorat în economie, a fost un activist pentru pace, deși nu dădea impresia. A servit în Corpul Pușcașilor Marini ai SUA după facultate, dorind să-și dovedească curajul și a apărut ca un războinic rece în timp ce lucra ca oficial la Departamentul de Apărare.

Ca analist militar la Rand Corporation și consultant pentru Departamentul de Stat, care l-a trimis la Saigon în 1965 pentru a evalua mișcarea de rezistență a nord-vietnamezilor, părea un "vultur" al războiului. Străbătând peisajul rural vietnamez, unde s-a alăturat trupelor americane și sud-vietnameze în patrulare, a devenit din ce în ce mai dezamăgit de efortul de război, ajungând la concluzia că nu există nicio șansă de succes.

Daniel Ellsberg, omul din spatele scandalului cu Pentagon Papers

El a continuat să îmbrățișeze o viață de activism, care s-a extins de la scurgerea documentelor secrete din 1971 a Pentagonului – o dezvăluire care l-a determinat pe Henry Kissinger, consilierul pentru securitate națională al președintelui Richard M. Nixon, să-l numească „cel mai periculos om din America” – la decenii de muncă în susținerea libertăților presei și a mișcării anti-nucleare.

Daniel Ellsberg a fondat Fundația pentru Libertatea Presei și a susținut munca unei noi generații de "informatori", inclusiv digitali, de tip Edward Snowden și Chelsea Manning. De asemenea, a continuat să facă publice documente secrete guvernamentale, despre războiul nuclear.

„Când am copiat documentele Pentagonului în 1969”, a scris el în e-mailul în care își anunța diagnosticul de cancer, „aveam toate motivele să cred că îmi voi petrece restul vieții după gratii. A fost o soartă pe care aș fi acceptat-o cu plăcere dacă ar însemna grăbirea sfârșitului războiului din Vietnam, oricât de puțin probabil ar părea.”

Ce erau Pentagon Papers

Comandate de secretarul Apărării Robert McNamara în iunie 1967, Pentagon Papers cuprindea 7.000 de pagini de analiză istorică și documente justificative, dezvăluind modul în care guvernul SUA și-a extins în secret rolul în Vietnam în patru administrații prezidențiale.

Ziarele au arătat că liderii guvernamentali au ascuns publicului îndoielile cu privire la progresul războiului și au indus mass-media în eroare cu privire la acumularea de trupe. Efort, care a trimis jumătate de milion de americani în Vietnam, în momentul de vârf al implicării SUA. Conflictul a costat viețile a peste 58.000 de militari americani și a milioane de vietnamezi.

Studiului i s-a dat un titlu oficial blând, „Raportul Oficiului Secretarului Apărării Vietnam Task Force” și o clasificare de „Sunt secret - Sensitiv”, o denumire informală care sugerează că conținutul ar putea crea discuții neplăcute.

Daniel Ellsberg, unul dintre cele trei duzini de analiști care au ajutat la pregătirea raportului, a avut acces la o copie la Rand Corporation, o organizație de cercetare afiliată Forțelor Aeriene din Santa Monica, California. Ieșea din biroul său, cu câte o servietă plină și le fotocopia cu ajutorul unui coleg, Anthony J. Russo, a cărui iubită deținea o agenție de publicitate cu un aparat Xerox.

Bătălia pentru publicarea lor

În speranța că va grăbi sfârșitul războiului, Daniel Ellsberg a contactat mai mulți senatori americani și a încercat să împărtășească documentele prin canale oficiale. Când nu a găsit niciun doritor, l-a contactat pe reporterul New York Times Neil Sheehan, ceea ce a dus la publicarea primei știri despre dosare pe 13 iunie 1971, de pe prima pagină a New York Times.

Dezvăluirile au întărit criticile la adresa războiului, i-au îngrozit pe foștii colegi ai lui Ellsberg din instituția apărării și au zdruncinat Casa Albă. După a treia zi de dezvăluiri, administrația Nixon a obținut o ordonanță temporară care a blocat publicarea ulterioară de către NYT. Hotărârea a instituit o confruntare juridică și jurnalistică, dramatizată ulterior în filmul lui Steven Spielberg, nominalizat la Oscar, „The Post” (2017).

Daniel Ellsberg, care a fost interpretat pe ecran de Matthew Rhys, a început până atunci să difuzeze materialul la alte aproape 20 de organizații media, inclusiv The Washington Post, care a început să publice propriile dezvăluiri

Când și The Washington Postul i s-a ordonat să înceteze publicarea, a colaborat cu NY Times în instanță. Ziarele au câștigat o decizie de referință pe 30 iunie, Curtea Supremă a decis cu 6-3 în favoarea permiterii continuării publicării.