La douazeci si cinci de ani de la debut, poezia Martei Petreu este in suferinta.
O spun cu parere de rau, fiindca o pretuiesc mult pe aceasta remarcabila eseista, autoare a unei carti fundamentale despre Cioran si o prezenta luminoasa pe scena noastra literara. Dar paginile ei de eseistica si cele de versuri nu merg impreuna intr-un sens ascendent. Poemele din „Scara lui Iacob” (Editura Cartea Romaneasca) indica o tot mai accentuata devitalizare lirica.
Tema centrala a volumului este suferinta omeneasca, fara fund si fara leac, datorata lipsei de perspectiva metafizica si iluziilor taiate, una cate una, pana cand din fiinta noastra mai ramane un ciot noduros si sterp.
Marta Petreu sacrifica valorile de sugestie ale poeziei, inefabilul sau, misterul reprezentarilor si ambiguitatile fertile, in favoarea unei retete discursive, cvasi-retorice, in care totul apare cu o claritate ucigatoare. Pe de o parte, eul moral se arata scindat si convulsiv, traind la o inalta tensiune si coborand, in loc sa urce, pe o scara a lui Iacob fara ingeri si fara speranta mantuirii.
Pe de alta parte insa, toata aceasta sfasiere launtrica e impachetata in versuri ordonate si cuminti (in sensul rau al termenului), miscatoare ca document uman, dar irelevante estetic. Autoarea incearca sa compuna versuri despre „urzeala colorata si calda a vietii” ori despre sangele care „se da in spectacol”... Dar nu se observa tocmai spectacolul, emotia, vibratia.
E drept ca exista o corespondenta intre schematismul reprezentarilor si cel al viziunii lirice. Verticala ca scara lui Iacob, ca un copac sau ca un turn, trufasa „ca o padure sub viscol” sau ca o sabie, subtire, inalta si dreapta, sfidator „imbracata in infrangerea ei ca-ntr-o armura”, eroina macinata de bolile vietii si nemangaiata cu vreo promisiune transcendenta se infige ca un spin in ochiul inchis al Divinitatii mute si inerte.
Este aici o retorica agasanta la propriu si la figurat, placata pe o incapatanare „feroce” si o maretie reala. Se poate specula ca, asa cum nu ne plac noua, versurile logice si uscate ale Martei Petreu nu-I vor placea prea mult nici lui Dumnezeu.
Recomandările noastre
