Dacian Cioloș și USR și-au unit destinele politice. După o perioadă de tatonări și chiar atacuri reciproce, interesul politic a învins orgoliul și a consacrat o nouă structură politică. Am spus că Dacian Cioloș și USR au făcut alianță, pentru că puțini oameni au remarcat faptul că noua structură politică, PLUS, nu are nimic democratic.

Deciziile le ia doar președintele, adică Dacian Cioloș. Conducerea, vicepreședinții și restul, sunt votați de congres, dar propuși doar de președinte, adică doar de Dacian Cioloș. Membrii care mișcă-n front sau scot la iveală biografiile controversate ale celor care pun umărul la înfăptuirea unor obiective politice, sunt dați afară de președinre, adică de Dacian Cioloș. Cu alte cuvinte, singurul căruia îi dă pe PLUS, este președintele, adică Dacian Cioloș. 

De altfel, traiectoria alianței cu USR a fost marcată de acest stil de a face politică. Vă  dau doar două exemple.

Noiembrie 2011. Dacian Cioloș la Slobozia: „Cei 65% (din electorat, n.r.) nu sunt toți indeciși, acolo e un public mai complex. În primul rând, tocmai de asta venim cu o nouă ofertă politică, pentru că am constatat că dacă USR are un culoar pe care îl poate acoperi pe zona asta de indeciși, există un alt culoar pe care îl putem acoperi noi, mai larg. USR are un culoar de nișă pe care îl valorifică foarte bine. Electoratul nostru, așa cum îl vedem acum, este reprezentat de oameni din diferite medii sociale, sunt oameni care au mai votat la alte alegeri, care au fost dezamăgiți si care nu se mai regăsesc și care așteaptă un partid care să dea o tentă de seriozitate. Nu zic că USR nu e serios, ci că ei au un alt stil”

Februarie 2019. Dacian Cioloș la București: „Vrem să preluăm guvernarea, să construim o alternativa reală. Am început discuțiile de ceva vreme cu USR. După o discuție și un vot, azi putem să anunțăm că aceasta alianță există", a declarat Cioloș. Colegii mei de la EvZ remarcau faptul că acesta a folosit o frază care poate fi semnalul că fostul premier și formațiunea lui vor să fie vioara întâi în construcția care tocmai a luat naștere. „Suma acestei alianțe să dea pe PLUS”.

Exact ceea ce spuneam. Un liber-schimbism care pare că vine de la Caragiale.

Dacian Cioloș este un politician care se lasă trădat de cuvinte, nefiind un mare amestru al discursurilor. Se vede acest lucru din structura frazelor, din sărăcia cuvintelor folosite atunci când nu citește un discurs scris de alții. Dar până la urmă nu toți politicienii trebuie să fie niște oratori desăvârșiți. 

Numai că nu acolo văd eu pericolul pentru Klaus Iohannis și PNL în ceea ce privește alianța USR-PLUS. Aceasta este dominată de accente de stânga, neo-marxiste sau progresiste, așa cum le place unora să spună, fiind mai degrabă o formațiune politică orientată spre stânga decât de dreapta. Este împotriva valorilor tradiționale în stilul neomarxist, dar pro-europeană într-o notă progresistă. Nu o să reiau toată demonstrația legată de referendumul privind familia, acțiunile politice radicale, 

Toate acestea o fac să fie privită ca o alternativă la PSD, ci la PNL. Cele două partide atrag o parte a electoratului de dreapta, a intelectualilor, care în România nu sunt de stânga, ci se situează la centru, ușor spre dreapta, “pătura” așa-numiților “corporatiști”, iar ca să închei voi folosi o sintagmă extrem de cunoscută: activiștii #rezist. Trebuie să recunoașteți că vorbim despre categorii extrem de active în plan politic, foarte vocale în plan social. 

Unde-i pericolul pentru Klaus Iohannis și PNL?

În modul în care sunt trecuți în categoria “vechii clase politice”. Responsabilă de răul care macină România, părtașă la înțelegerile subterane care au marcat istoria ultimilor 29 de ani, incapabilă să se opună unui PSD, partidul-răului, lipsită de resurse umane noi. 

Cei care confiscă sintagma “schimbare” în pragul alegerilor au toate șansele să reprezinte aspirațiile celor nemulțumiți, electoratului dezamăgit, așa cum este el identificat de sociologi. Iar alianța Cioloș-USR face toate eforturile să împingă în plan secund PNL. Mă amuză discursurile liberalilor care nu încetetază să-i aducă aminte lui Dacian Cioloș că a ajuns prim-ministru cu sprijinul PNL, că a guvernat cu sprijinul PNL, că a fost comisar european cu sprijinul PNL, neînțelegând un lucru. Liber-schimbismul liderului PLUS este de origine istorică, iar tipul acesta de reproșuri nu-l ating nici pe el, nici electoratul lui. Și nici nu vor schimba abordarea politică din prezent.

Mai mult, președintele Klaus Iohannis ar trebui să țină minte momentul în care Dacian Cioloș era dispus să treacă de la grupul popularilor europeni la cel al socialiștilor, doar pentru a-și păstra postul de comisar european. Încă un episod jenant din biografia fostului prim-ministru, stopat numai de intervenția energică a liderului popularilor europeni. Dar care poate fi un semn pentru ceea ce va urma după alegerile europarlamentare.