Așa cum am mai scris, deși teoretic fără miză, europarlamentarele din 2019 au fost un examen crucial pentru toți competitorii. Partidele mici sau nou înființate au fost supuse examenului de supraviețuire. Pro România, de exemplu, înființată de Victor Ponta ca dezidență la PSD (un fel de Gheorghe Brătianu față de PNL-ul interbelic, evident, fără a avea cinstea de fiu din flori al lui Ionel Brătianu), a verificat dacă e viabil. PMP a vrut să vadă dacă mai poate rezista de unul singur sau trebuie să se dizolve, cu Traian Băsescu cu tot, în PNL. Pentru partidele mari, europarlamentarele au fost prilej de a verifica sever cum stau în materie de capital politic. Și în alte țări ale Uniunii Europene, scrutinul a fost un examen al capitalului politic în plan intern. Partidul lui Macron a fost învins de partidul lui Le Pen, nu în privința poziției față de UE, ci în materie de situație politică internă. În Ungaria n-a învins euroscepticismul, ci politica guvernamentală a lui Victor Orban. În România, alegerile europarlamentare au fost cruciale pentru partide și din alte motive decît cele valabile în alte țări: În decembrie 2016, PSD a obținut o victorie ieșită din comun la parlamentare, unică în postdecembrism. PNL a smuls cu greu un scor de supraviețuire. Din decembrie 2016 pînă în mai 2019 au trecut doi ani. Doi ani definiți prin campania dusă de adversarii PSD din politică, din presă, din societatea civilă, din Servicii, că partidul de guvernămînt nu mai are suport popular; o campanie eficientă și pentru că în jurul PSD s-a creat o gălăgie exagerată diversionist pentru a trece drept ostilitate națională. Dacă privim lucizi scandalurile numite hărțuirea liderilor PSD de protestari vom descoperi că numărul furioșilor e mic, dar prin consecvență, acțiunea lor a părut mare, că unele scandaluri erau inevitabile în condițiile unei Românii cu mulți inși care au idei fixe, și mai ales în condițiile unei exagerate amabilități chiar din partea liderilor PSD.

În absența unei replici din partea fanilor PSD, determinată de teza siropoasă a războiului româno-român, a dezbinării cărora noi, creștinii cu conturi în bancă de la PSD, trebuie să ne opunem, s-a creat imaginea unui PSD pe cale de a fi dat jos de la guvernare, printr-o răscoală în genul celei de la 1907.

Europarlamentarele au fost primul examen real al PSD în materie de capital politic.

2) În paralel cu PNL, s-au dezvoltat la Dreapta, USR și PLUS, două formațiuni anti-Sistem, care au făcut și o alianță numită 2020. Deși public PNL și Klaus Iohannis au dus o politică de surîsuri față de Alianță, în culise, cele două formațiuni au fost considerate – și pe drept cuvînt – principalele competitoare ale PNL și ale lui Klaus Iohannis. Era normal ca europarlamentarele să fie așteptate ca un moment în care zvonurile despre noua forță politică, mai precis despre amploarea ei, să se verifice.

3. Timp de doi ani în România au activat partide mici aflate la limita pragului electoral de supraviețuire. Era important pentru ele să vadă dacă mai merită să continue. Un lucru valabil și pentru nou înființatul partid Pro România.

4. Printr-o schimbare strategică, PNL a transformat europarlamentarele în parlamentare anticipate. Sloganul cu care a venit Rareș Bogdan în partid a fost Veniți la vot, pentru că un scor bun al PNL va duce la plecarea de la putere a PSD! Scorul obținut de PNL e și rezultatul acestui slogan. Structurile PNL din teritoriu s-au mobilizat extraordinar, simțind în nări deja mirosul unei fripturi, deocamdată virtuale. Că s-au strofocat inutil, pentru că Klaus Iohannis are interesul să țină la Victoria pe Bucătăreasa de Videle, Viorica Dăncilă, condiție pentru a cîștiga prezidențialele din primul tur, e o altă poveste.

 Prin urmare, fie și în sine s-ar impune urgent o analiză lucidă fără farafastîcuri, în cadrul fiecărui partid a rezultatului euroscrutinului, urmată, evident de măsuri menite a corecta slăbiciunile manifestate înaintea și în timpul campaniei. Dincolo de necesitatea cerută de legile elementare ale politicii și de condiția elementară a oricărei activăți umane, analiza în cazul europarlamentarelor se impune și din motive ținînd de examenele care vor urma pentru fiecare partid. Pînă în 2020, pentru fiecare partid vor urma trei examene copleșitoare:

Prezidențialele, localele și parlamentarele.

Sînt examene cu efecte directe în structura puterii din România.

Dacă ne-am îngădui o comparație, am spune că europarlamentarele au fost ca un meci amical pentru naționala de fotbal. Urmează meciurile adevărate de întrecere.

Să vedem pe scurt motivele speciale în cazul fiecărui partid, motive care dau, într-un fel, și orientarea de ansamblu a analizei:

1) PSD a obținut un scor catastrofal, prin raportare la cel din decembrie 2016. Atît conducerea PSD, cît și coaliția anti-PSD din politică, din presă și din Servicii compară rezultatul de acum cu cel din 2014 de la europarlamentare. Un fals. Europarlamentarele de anul acesta au fost un examen al politicii interne și nu al politicii față de UE. Din acest punct de vedere, cifra care trebuie să dea fiori liderilor PSD e cea de un milion de votanți pierduți în cei doi ani de guvernare. De ce s-a pierdut acest electorat? De ce sporul de prezență n-a adus un procentaj și PSD? Sînt două întrebări cărora trebuie să le răspundă analiza.

În cazul PSD, acesteia trebuie să i se adauge analiza realității aberante din cea a ultimilor doi ani în PSD, o analiză care trebuie să răspundă la întrebarea:

Cum de a fost posibil ca ditamai partidul de guvernămînt să ajungă la mîna unui singur om, Liviu Dragnea?

De asemenea, analiza trebuie să afle dacă eșecul a fost cauzat de politica PSD din domeniul Justiției, cum încearcă să ne convingă grupa Noi Securități din Partid sau în principal în proasta guvernare.

2. La PNL e beție totală. Domnește beția succesului, alimentată și de mîngîierile pe creștet pentru rezultat din partea lui Klaus Iohannis.

Eu nu cred c-a fost un succes. Era unul, dacă PSD nu se prăbușea și era unul, dacă nu apărea competitorul numit USR. Avîntul luat de USR pune în pericol PNL care va rămîne mai departe în hotarele politicii tradiționale, de tip PSD. Tot în perioada următoare trebuie gîndită o schimbare de strategie în condițiile în care sloganul Jos PSD! nu va mai fi valabil, deoarece PSD va trece prin mari tulburări.

3. USR a obținut un scor incredibil de bun. Spun USR, deoarece nu se vede încă rolul PLUS. Exclude asta analiza rezultatului? Nici vorbă. Trebuie stabilit cît a fost vot anti-PSD și cît a fost vot proUSR, din rezultat.

Trebuie analizate vulnerabilitățile partidului în materie de cadre. Dacă USR devine un adversar al lui Klaus Iohannis s-ar putea ca Sistemul să se năpustească asupra USR. De aceea, trebuie văzute vulnerabilitatea, mai ales cea a biografiei lui Dacian Cioloș.

4. Pro România a supraviețuit examenului. Înseamnă asta că partidul nu trebuie să purceadă la o analiză? Firește că nu. Analiza trebuie să vadă în ce măsură rezultatul a fost anti-Dragnea și în ce măsură pro Ponta. Mai ales că prin dispariția lui Liviu Dragnea, Pro România riscă să rămînă fără platformă politică.

5. PMP a supraviețuit. Analiza trebuie să arate, însă, cît a fost contribuția lui Traian Băsescu și cît a președintelui. Nu cred că la locale și parlamentare, Traian Băsescu va mai fi locomotivă.

6. ALDE a suferit un eșec. Circulă legenda că din cauza campaniei în chestiunea Justiției.

Nu cred că aceasta a fost cauza. Cauza e dată de alierea cu PSD. Principala victimă a valului antiPSD a fost ALDE.

Analiza trebuie să decidă politica față de PSD, în perioada următoare. Am prezentat mai sus motivele pentru care s-ar impune ca fiecare partid să purceadă la o analiză a rezultatului.

Mă tem însă că aceste analize nu se vor face. Și exemplu e chiar PSD. Prăbușit la europarlamentare, PSD se ocupă cu marile răfuieli cu oamenii lui Dragnea.

Politica Bucătăresei Viorica Dăncilă!