Evenimentele se precipită cu o rapiditate uluitoare: asistăm la un război al civilizațiilor desfășurat în paralel cu o năvălire a globalismului peste națiunile suverane.

Se vorbește despre o ciocnire a civilizațiilor, dar nu este și o ciocnire între o entitate democratică și două enități statale autoritare, chiar dictatoriale, în ceea ce privește Azerbaidjanul?

Una nu o exclude pe alta: democrația este etimologic puterea poporului. De la Revoluția Franceză, care a abolit teocrația și a decretat republica, democrația se opuză în mod evident teocrației, care este puterea lui Dumnezeu.

Islamul este funciar și esențial teocratic. Or, o formulă democratică a islamului ar presupune adoptarea a numeroase libertăți față de textul coranic, deci o ruptură totală cu sharia!

Toate progresele democratice din unele țări islamice au avut loc doar prin plasarea în plan secund a religiei.

Dacă este vorba de o ciocnire a civilizațiilor, unde se situează lumea occidentală în acest război? Cum se poate explica această lașitate a creștinilor din Franța și a unui ziar precum La Croix? Și ce poate aștepta Armenia de la Occident?

Occidentul este laș. Se teme de amenințări și nu răspunde amenințărilor islamiste decât cu lumânări, poezii și cântece. În timp ce un popor este masacrat, șeful statului subscrie acestei îngrizitoare mantre a supunerii, reluată în cor de presa obedientă: „Nu veți avea ura mea”.

Însă o țară care afirmă că va răspunde la ura față de ea cu sărutări de amor este deja moartă! Emmanuel Macron se lasă insultat personal de către Erdogan, care pune la îndoială sănătatea sa mentală, nu face nimic și nu spune nimic.

Țara se lasă amenințată de același Erdogan; nu face nimic și nu spune nimic.

Europa este prezentată de către ca un teatru de război în viitor, unde se va instala teroarea jihadului. Europa nu mișcă un deget, nu face nimic, nu spune nimic. Franța este supusă, Houellebecq a povestit deja asta foarte bine în romanul său omonim.

În ceea ce privește La Croix, nu îl citesc, este un ziar catolic de stânga, care este mai mult de stânga decât catolic. Subscrie ideologiei Papei Francisc, despre care, dacă nu aș fi creștin, aș spune că este Antihristul!

Nici un papă nu a făcut atâtea pentru a accelera descompunerea creștinismului. Benedict XVI, care a spus lucruri corecte despre relația dintre islam și creștinism, nu a ales ușa de ieșire fără motiv, dacă nu cumva i s-a indicat cu fermitate direcția ieșirii…

Islamo-stângismul și catolicismul ecumenic al conciliului Vatican II sunt tovarăși buni de drum. Este suficient să ne referim la recentele declarații elogioase ale lui Mélenchon (șeful extremei stângi din Franța) la adresa ultimei enciclice a Papei Francisc, „Fratelli Tutti”.

Nu știu ce să răspund la ultima întrebare a dvs. Dacă Franța ar fi condusă de un gaullist capabil să se așeze în fruntea unei coaliții democratice europene, în numele valorilor civilizațiilor noastre, ar acționa pentru crearea unui front democratic care să vină imediat în ajutor Armeniei, căci aceasta este vârful de lance al civilizației noastre.

Dacă aceasta din urmă nu este apărată, va fi poarta de intrare pentru sfârșitul nostru…

Dar nu avem un șef de stat gaullist. Ba este chiar un antigaullist emblematic, adept al unei Franțe diluate într-o Europă de piață, menită să servească drept trambulină pentru o guvernare planetară.

Această diluată este un atu suplimentar pentru islamiștii care îi doresc sfârșitul.