Șapte fraze rostește Iisus pe Cruce și despre ele s-au scris biblioteci întregi. Acestea sunt: „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac” – „Femeie, iată fiul tău” – „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai” – „Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?) – „Mi-e sete” – „Săvârșitu-sa” – „Părinte, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul”.
La o cercetare mai atentă, se observă că a patra, cea din mijloc, se deosebește fundamental de celelalte. În vreme ce restul sunt, ca să zicem așa, conjuncturale, legate strict de situația concretă a Răstignitului, „Eli, Eli, lama sabahtani...” are o încărcătură aparte. Acest cumplit strigăt de deznădejde demonstrează un lucru capital: că Iisus Hristos, cel mort pe Cruce și Înviat, a fost nu doar Dumnezeu adevărat, ci și Om adevărat. Om ca și noi, din carne și oase, care a suferit ca și noi și care a cunoscut cu adevărat Moartea. Inclusiv în ispite a fost asemenea nouă, de vreme ce a cunoscut deznădejdea.
N. Steinhardt glosează admirabil pe marginea acestui subiect:
„Numai deznădejdea omenească de pe Cruce dovedește integritatea și seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine știe ce joc... Actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic și de total inedit încât până și apostolii și ucenicii erau convinși că spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va învia.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Într-adevăr, Luca și Cleopa pe drumul spre Emmaus nu ar fi fost atât de triști și L-ar fi recunoscut imediat pe Învățătorul lor, dacă ar fi existat un indisciu cât de mărunt că moartea pe Cruce a lui Iisus ar fi fost doar o scenetă. Iar Toma nu ar fi pretins să-I pipăie rănile ca să creadă, dacă Răstignirea ar fi fost doar un complot pentru a înșela lumea.
Nu, Moartea pe Cruce a fost cât se poate de autentică, și firea omenească a lui Iisus a trăit-o cu toată intensitatea. Dumnezeu și-a asumat pe deplin și condiția de Om, a sorbit până la fund cupa cu otravă a Omenității.
Faptul că Dumnezeu s-a făcut Om asemenea nouă este de o importanță cosmică: aceasta înseamnă că Mântuirea noastră nu este o glumă. Dacă trupul acela din carne și sânge, ca al nostru, a Murit, a Înviat și s-a Înălțat la Ceruri, avem toate motivele să credem că și cu noi se va întâmpla, la sfârșitul vremurilor, același lucru: ne vom întoarce lângă Creatorul nostru, de unde noi singuri am ales să plecăm, la începuturi.
Recomandările noastre
