Nu se mai poartă cel uniform, masiv şi rectiliniu. Se preferă originalitatea, prin realizarea de forme geometrice spectaculoase.

Gardul viu nu trebuie să te trimită cu gândul la ceva sofisticat, ci la ceva util într-o grădină. Fie că vrei să te protejezi de priviri indiscrete, să-ţi delimitezi porţiuni din grădină, să adaugi un efect decorativ sau să te aperi de vânt, gardul viu e o alegere foarte bună.

La modă nu mai este cel uniform, masiv şi rectiliniu. Acum se poartă gardul viu, în care speciile decorative prin flori, prin fructe sau prin frunziş sunt puse în valoare. De asemenea, foarte moderne şi originale sunt gardurile tunse riguros şi care au forme inedite (de exemplu, de animale), precum şi cele care arată ca nişte figuri geometrice spectaculoase. Criteriile alegerii

Înainte de a alege speciile pentru realizarea unui gard viu, trebuie să te gândeşti foarte bine la funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească. Gardul viu asigură o reglare climatică. El se opune liberei circulaţii a maselor de aer şi realizează ecrane contra razelor de soare. Captează căldura şi măreşte temperatura mediului primăvara şi toamna, protejând grădina de bătaia vântului, de frig şi de soarele arzător.

Dacă vrei să te pui la adăpost de privirile iscoditoare ale vecinilor, ai nevoie de un gard viu înalt şi gros. De asemenea, îl poţi folosi ca paravan pentru a izola o parte a grădinii. Pentru spaţiul din faţa casei poţi alege specii de mică înălţime, care să formeze borduri şi care să le permită trecătorilor să-ţi admire straturile de flori.   În cazul în care grădina ta este vizitată adesea de animale ce îţi strică florile, un gard viu format din plante cu spini (Glădiţa, Pyrantha) te poate apăra de intruşi. Din ce să-l realizezi

Gardul viu tuns constituie un veritabil perete vegetal şi trebuie realizat din arbuşti care suportă o tăiere regulată: lemnul câinesc, carpenul, merişorul, tisa.

Poţi asocia arbuşti decorativi prin flori (Spiraea, Forsythia, Budleja), cu arbuşti decorativi prin fructe (Berberis, Pyracantha, Cotoneaster).

Pentru garduri vii cu frunze persistente, alege specii ca Evonymus sp., Ilex sp., diverse varietăţi de Thuya, Taxus baccata, Chamaecyparis sp., Buxus sempervirens. Pentru cele din foioase sunt indicate: Hibiscus syriacus, Fagus sylvatica, Spiraea sp., Cornus sp., Ligustrum ovalifolium, Carpinus betulus, Berberis sp. Cum îl plantezi şi cum îl întreţii

Odată ales tipul de plantă sau amestecul de plante, trebuie să calculezi câte plante sunt necesare. Măsoară lungimea viitorului gard viu, apoi află care este grosimea plantei alese la vârstă matură. Pentru că nu poţi să ştii dacă plantele vor atinge dimensiunea maximă în condiţiile din grădina ta, redu grosimea estimată cu o treime. Apoi împarte lungimea totală la grosimea tufei şi vei afla numă rul de plante necesare.

Dacă doreşti ca gardul viu să se îndesească rapid, adaugă una sau două plante suplimentar. Pentru un gard viu des şi gros plantează două rânduri, în zig-zag.

Întinde o sfoară pe lungimea viitorului gard. Măsoară distanţa la care trebuie amplasate plantele, de o parte şi de cealaltă a sforii. Plantele trebuie să aibă aceeaşi distanţă între ele şi să alterneze astfel încât nicio plantă să nu stea faţă în faţă cu alta. Pentru fiecare plantă sapă o groapă de două ori mai largă decât balotul său (rădăcina cu pământul din jurul ei) şi cu câţiva centimetri mai adâncă. După plantare, udă cu multă grijă pentru ca toate rădăcinile să fie hidratate din abundenţă.

Gardul viu tuns trebuie întreţinut regulat. Cea mai importantă operaţ iune este tăierea. Aceasta se execută la sfârşitul iernii şi, a doua oară, în luna mai. Forma gardului trebuie să fie trapezoidală, pentru ca toţi lăstarii să fie egal luminaţi. Periodic se execută afânarea solului, pentru ca acesta să fie permeabil şi aerisit. Este necesar să îndepă rtezi buruienile. Gardul viu liber (care este lăsat să crească) se întreţine mai uşor, o tăiere anuală fiind suficientă. Este de ajuns ca prin aceasta să echilibrezi silueta fiecărui arbust şi să elimini ramurile rebele. Arbuştii cu flori au nevoie să fie întineriţi la trei ani, eliminând ramurile bătrâne în favoarea celor tinere.

LA ALŢII

Arhitectură vegetală în Marea Britanie

Cel mai mare şi mai vechi gard viu din Marea Britanie este lung de 121 de metri, înalt şi lat de aproape zece metri. Acesta reprezintă o adevărată operă de arhitectură vegetală, datând din anul 1550, din vremea regelui Eduard al VI-lea. Conform spuselor istoricilor, în gard există intrări şi cotloane prin care vizitatorii pot observa tulpinile bătrâne de sute de ani. Gardul viu este format din tisă (Taxus baccata), specie ce poate ajunge până la 20 de metri înălţime şi la vârste foarte înaintate.

Maria Ioniţă managerul Exotic Plant: "Pentru realizarea gardului viu, la modă sunt merişorul, lemnul câinesc, zămoşiţa şi spirea."