CUMHURIYET: Povestea tragică a Egeei și a Mediteranei

CUMHURIYET: Povestea tragică a Egeei și a Mediteranei

Povestea tragică a problemelor pe care Turcia le trăiește în Marea Egee și în Mediterana merge până la începutul anilor 1970...

Există cinci principali actori ai acestei povești tragice:

1. Statele Unite ale Americii.

2. Uniunea Europeană în care toate statele au "drept de veto", din cauză că deciziile se iau cu unanimitate de voturi.

Ne puteți urmări și pe Google News

3. Coaliția formată din partide liberale, religioase, rasiste, naționaliste, de dreapta și condusă de Demirel.

4. Congregația condusă de Fethullah Gülen, care și-a îndreptat adepții către Drept și Științe Sociale.

5. Loviturile de stat din 12 martie 1971 și 12 septembrie 1980, care mai întâi au ciuntit Constituția din 1961 și apoi au suspendat-o complet, au zdrobit toate structurile democratice și de stânga. Mai ales lovitura din 12 septembrie, care a deschis calea Congregației lui Gülen, care a făcut constituțional învățământul religios și a zădărnicit laicismul și principiile lui Atatürk.

***

Putem sintetiza în felul următor poziția geostrategică a Turciei și principalele puncte ale acestei povești tragice:

1) Turcia a avut o poziție geostrategică fără egal în triunghiul diavolului format din Caucaz, Balcani și Orientul Mijlociu, zone permanent problematice, și în spațiul dintre mările Mediterană, Neagă și Egee. Având și o armată puternică, Turcia a avut mereu o poziție strategică ce a obligat lumea să o ia în considerare din punctul de vedere al tuturor echilibrelor.

2) Într-o lume împărțită în două de Războiul Rece, se afla în lumea vestică dar era vecinul Uniunii Sovietice. Din acest motiv, când era vorba de probleme naționale, era sprijinită atât de SUA cât și de Alianța Vestică.

3) Când Grecia și Armenia, țări vecine, își construiau existența și strategiile naționale bazându-se pe sentimentul anti-turcesc, sprijinul USA și al UE avea o importanță strategică pentru Turcia.

4) Dezmembrarea Uniunii Sovietice și încheierea Războiului Rece au diminuat importanța Turciei.

5) Odată cu încheierea Războiului Rece, din punctul de vedere al lumii vestice (SUA și UE) s-a deteriorat echilibrul justului sprijin stabilit între Turcia și Grecia.

6) Grecia a solicitat la începutul anilor 1970 integrarea cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană voia să se comporte la fel cu Grecia și cu Turcia, să le accepte sau să le respingă împreună. Însă Turcia a refuzat să aplice pentru integrarea în UE.

7) Grecia a devenit membru al Uniunii Europene pe 1 ianuarie 1981. Deoarece deciziile UE sunt luate cu unanimitate de voturi, adică fiecare stat are drept de veto, dintr-odată problemele dintre Grecia și Turcia, în principal problema Ciprului, au ajuns să fie probleme între Turcia și Uniunea Europeană.

8) revenirea Greciei în NATO, după ce ieșise din această alianță, era condiționată de votul Turciei. Kenan Evran (fost președinte al Turciei - n.red.), primind asigurări din partea comandantului șef al NATO, generalul Rogers, că problema Ciprului va fi rezolvată, a renunțat la acest drept de veto. Astfel Turcia și-a risipit cel mai important atu din mână, iar Grecia a revenit în NATO în 1980.

9) Republica Cipru, care îi reprezintă atât pe grecii ciprioți, cât și întregul Cipru, a devenit în 2004 membră a Uniunii Europene. Astfel, în cadrul Uniunii Europene au apărut două veto împotriva tezelor Turciei în Egeea și Mediterana.

10) În 2003 a fost respins Proiectul de la 1 Martie (privind intrarea trupelor turcești în Irak și prezența unor forțe militare străine pe teritoriul Turciei - n.red.), document susținut de AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare, aflat în prezent la putere în Turcia - n.red.).

11) Anumiți lideri ai opiniei publice din Statele Unite au spus că se va cere socoteală pentru respingerea proiectului.

12) În cursul proceselor Ergenekon și Balyoz (procese în care au fost judecați importanți conducători ai armatei - n.red.), puternicele Forțe Militare ale Turciei au fost decimate.

13) În acest timp, în special în perioada 2000, a fost impulsionat procesul de dezarmare a insulelor din Marea Egee.

14) S-a intrat în războiul cu Siria, țară care are deschidere la Marea Mediterană, și au fost suspendate relațiile cu Israelul.

15) Turcia i-a sprijinit pe Frații Musulmani în Egipt, luând atitudine împotriva administrației Sisi. Pentru a limita puterea Turciei în Mediterana de Est, Egiptul a semnat acordul cu Grecia, pe care avea rețineri să îl semneze anterior.

16) Prin urmare, drepturile Turciei în Egeea și în Mediterana, mai ales în Mediterana de Est, dar și tezele sale privind problema Ciprului, au rămas fără susținere.

Autor: Emre Kongar

Traducere Florin Matei, RADOR