Sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a transmis procedura oficială privind verificarea documentară, un mecanism distinct de inspecția fiscală clasică, prin care Fiscul analizează situația fiscală a contribuabililor exclusiv pe baza documentelor aflate deja în evidența sa. Procedura poate conduce, în anumite situații, inclusiv la popriri sau sechestre, însă doar în condiții strict reglementate de lege.
Potrivit documentului transmis de ANAF, verificarea documentară este o acțiune de analiză fiscală realizată fără deplasarea inspectorilor la sediul sau domiciliul contribuabilului, fiind bazată pe comparația dintre veniturile declarate și informațiile fiscale disponibile în bazele de date ale statului.
Ce este verificarea documentară și cu ce se deosebește de inspecția fiscală
ANAF precizează că verificarea documentară este o procedură distinctă de inspecția fiscală sau de controlul inopinat. Aceasta nu presupune prezența fizică a inspectorilor, nu implică verificări la fața locului și nu necesită convocarea contribuabilului la sediul Fiscului.
În documentul transmis către Digi24.ro se menționează explicit:
„Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul de inspecție fiscală poate proceda la o verificare documentară, acțiune distinctă față de inspecția fiscală sau controlul inopinat.”
Verificarea se desfășoară exclusiv pe baza documentelor existente deja în dosarul fiscal al contribuabilului. Acestea includ declarațiile fiscale depuse anterior, documentele contabile raportate, informațiile transmise de alte instituții publice, precum și datele rezultate din raportări obligatorii sau schimburi de informații între autorități.
Ce analizează ANAF în timpul verificării documentare
Scopul principal al verificării documentare este identificarea eventualelor diferențe între veniturile declarate de contribuabil și datele fiscale deținute de stat. ANAF compară nivelul veniturilor raportate cu tranzacțiile financiare, cheltuielile, transferurile sau alte informații relevante aflate în evidențele sale.
Potrivit procedurii, dacă în urma analizei apar neconcordanțe, incoerențe sau suspiciuni privind nivelul real al veniturilor, Fiscul poate solicita contribuabilului documente suplimentare pentru clarificare. Această solicitare este o etapă formală și precede orice stabilire de sume suplimentare.
ANAF subliniază că verificarea documentară poate viza o perioadă fiscală limitată, precum un trimestru sau un an, dar poate fi extinsă pe mai multe perioade succesive, în funcție de riscul fiscal identificat. Selecția perioadei analizate este realizată pe baza unor indicatori fiscali, precum variații semnificative de venit, tranzacții mari fără documente justificative sau diferențe între cheltuieli și încasări.
Când este notificat contribuabilul și ce trebuie să facă
Dacă în urma verificării documentare sunt identificate diferențe între datele declarate și informațiile deținute de ANAF, contribuabilul nu este sancționat automat. În primul rând, acesta primește o notificare oficială prin care i se solicită explicații și documente suplimentare.
Notificarea nu reprezintă o sancțiune, ci o etapă de clarificare. Contribuabilul are obligația de a demonstra, prin înscrisuri oficiale, că veniturile declarate sunt corecte sau de a justifica diferențele constatate.
Termenul legal pentru transmiterea documentelor este de 30 de zile calendaristice de la comunicarea solicitării. ANAF precizează clar consecințele nerespectării acestui termen.
„În cazul în care documentele solicitate nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la comunicarea înștiințării sau documentele prezentate confirmă diferențele identificate de organul fiscal și/sau sunt incomplete, organul fiscal stabilește sumele datorate”, se arată în documentul transmis Digi24.ro.
În lipsa unui răspuns sau în cazul în care documentele nu justifică situația fiscală, ANAF poate stabili obligațiile fiscale din oficiu, pe baza informațiilor disponibile.
Stabilirea sumelor datorate și ce urmează pentru contribuabil
Dacă diferențele identificate nu sunt justificate în termenul legal, Fiscul poate calcula sumele datorate fără alte solicitări suplimentare. Aceste sume sunt stabilite pe baza estimărilor realizate de ANAF, folosind datele existente în evidențele sale.
Ulterior, contribuabilul are dreptul să conteste decizia, fie pe cale administrativă, fie în instanță, însă stabilirea obligațiilor fiscale nu mai este suspendată automat de lipsa documentelor inițiale.
Această etapă este considerată una esențială în procedura verificării documentare, întrucât reprezintă ultima oportunitate de clarificare înainte de emiterea titlului de creanță.
Când poate ANAF institui popriri sau sechestre
În anumite situații, ANAF poate dispune măsuri asigurătorii înainte de emiterea titlului de creanță. Acestea includ poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor mobile sau imobile și blocarea altor active financiare.
Potrivit documentului transmis Digi24.ro, astfel de măsuri pot fi luate dacă există riscul ca statul să nu își recupereze creanța fiscală. Printre situațiile avute în vedere se numără încercările de ascundere a bunurilor, golirea conturilor, transferul proprietăților sau alte acțiuni care ar putea împiedica recuperarea sumelor datorate.
„Măsurile asigurătorii se dispun și se duc la îndeplinire prin procedura administrativă, de organul fiscal competent”, precizează ANAF.
Cât timp pot fi menținute măsurile asigurătorii
Măsurile asigurătorii au caracter temporar și sunt supuse unor termene clare. Ele pot fi menținute pentru o perioadă de până la șase luni. În cazuri excepționale, termenul poate fi prelungit până la un an.
Dacă în acest interval ANAF nu emite și nu comunică titlul de creanță, măsurile asigurătorii încetează automat. Popririle sau sechestrele trebuie ridicate în cel mult două zile de la expirarea termenului.
„În situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță, acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni (...), în cazuri excepționale acest termen poate fi prelungit până la un an”, se arată în documentul citat.
Dreptul contribuabilului de a contesta măsurile
Contribuabilul are dreptul de a contesta măsurile asigurătorii în termen de 45 de zile de la comunicarea acestora. Contestația se depune pe cale administrativă, iar dacă soluția nu este favorabilă, persoana vizată se poate adresa instanței de judecată.
Un judecător poate decide suspendarea sau anularea măsurilor, în funcție de probele prezentate și de legalitatea procedurii.
Cât de frecvent ajunge ANAF să blocheze conturi sau bunuri
Datele oficiale transmise de ANAF arată că măsurile asigurătorii sunt aplicate într-un număr redus de cazuri. În anul 2025, doar 1,93% dintre verificările documentare au dus la popriri sau sechestre.
Pentru perioada august–octombrie 2025, documentul transmis Digi24.ro indică următoarele cifre: „În ultimele trei luni (august 2025 - octombrie 2025), organele de inspecție fiscală au instituit un număr total de 149 de măsuri asigurătorii în urma verificărilor documentare, în valoare de 24.383.185 lei, în condițiile în care s-au întocmit 9.643 verificări documentare, în sumă totală de 288.800.246 lei, fiind instituite măsuri asigurătorii într-un procent de 1,55% din totalul verificărilor documentare efectuate.”
