Ce v-a lipsit? Mai nimic din punct de vedere al mâncării, etc. Auchan şi altele asemenea au fost deschise. Şi pieţele de legume. Livrarea la domiciliu aici este la un nivel mult superior faţă de orice asemănător din Europa. Livrările se fac de obicei la uşă, acum livratorii nu au mai avut voie, aşa că a trebuit să le lase la poarta rezidenţei, de unde am mers să le luăm. Ne-au lipsit măştile, dar am avut noroc să comand pe 24 ianuarie câteva, iar în jur de 10 februarie nişte prieteni cu suflet mare s au întors din Thailanda şi Germania şi ne-au adus. Revin la măşti mai încolo. Ca dezinfectant, am avut o sticlă de un litru de spirt în casă şi am pus în sticluţe de 100 de mililitri de călătorie.
Ce măsuri sociale/economice s-au luat? De la început, s-a anunţat că nu se pot concedia angajaţi în această perioadă. Că salariile trebuie plătite. Firmele din zonă au beneficiat de luna februarie gratuită pentru chirie (recomandare din partea statutului) şi martie redusă. Nu ştiu multe detalii despre ajutorul economic oferit de stat agenţilor economici, dar există cu siguranţă prevederi la nivel naţional şi local.
Când s-au deschis firmele, etc.? În mod normal data deschiderii era pe 3 februarie şi totul a fost decalat pentru 10. Începând cu 10, fabricile şi firmele mari au început să depună cereri de deschidere. Pentru aprobare, au avut control în timpul cărora au trebuit să dovedească anumite condiţii – măşti pentru angajaţi, dezinfectare, personal care ia temperatura angajaţilor, etc. Au fost rugaţi să găsească o opţiune de a limita numărul de angajaţi prezenţi în acelaşi timp la lucru, lucrul online, pe ture, pe zile. Există încă locuri închise – cinematografe, locuri turistice, restaurante şi baruri. Locurile de socializare deschise trebuie şi ele să respecte anumite condiţii – un anumit număr de persoane la masă, etc. Evenimentele sunt încă anulate.
Cum te-ai protejat? Nu am ieşit mai mult decât a fost nevoie şi când am făcut-o a fost departe de alţii. Am purtat mască mereu, începând cu 23 ianuarie. De cele mai multe ori chirugicală (mai uşor de respirat pentru mine). Purtatul măştii este încă obligatoriu azi şi mă bucură foarte mult acest lucru. Am fost informaţi cât de uşor se poate transfera pe haine, etc., aşa că am purtat mânuşi de iarnă (nu am avut chirurgicale) pe care le-am spălat des. Hainele de ieşit afară au fost izolate sau spălate direct. Gecile mereu la soare, pe balcon. Am spălat căţeii pe lăbuţe şi pe bot. Am ascultat toate cerinţele autorităţilor şi am făcut întocmai.
Ne puteți urmări și pe Google News
Spitale şi farmacii, etc Au fost create clinici de febră (fever clinics) unde cei care au prezentat simptome de răceală (şi mai ales febră) au fost sfătuiţi să meargă. Altundeva nu te primeau. Nu am avut nevoie, din fericire, dar cunosc expaţi care au mers la Shanghai. Procedura a însemnat un consult şi, eventual, un test de Covid 19 dacă a considerat medicul.
Ce te a dezamăgit? Atitudinea multora care nu ştiu nimic despre China, dar şi-au dat cu părerea într-un mod cât mai jignitor. De la vorbe (”merită să moară chinezii ăia, care mănâncă câini, koala, lilieci”) până la gesturi violente contra asiaticilor în lumea ”civilizată”. La sfârştiul zilei, cred că nimeni nu doreşte moartea a peste 3.000 de oameni, durerea famiilor lor, chinul unor doctori, care au şi murit în acelaşi spitale unde au lucrat. Foarte puţine apeluri şi gesturi gen #prayforchina, #prayforwuhan. Modul în care restul lumii a tratat cu dublu standard situaţia din China. Media, care o speria pe mama cu oraşele de zombies din China, unde drepturile omului sunt încălcate cu o carantină. Asta în timp ce în Italia carantina este considerată o măsură de responsabilitate civică. Asistentele din China cu faţa tăiată de elasticul măştii după ture interminabile şi asistentele din Italia, în aceeaşi situaţie, la o lună distanţă, dar tratate diferit de media europeană. Cei care iau în râs şi astăzi situaţia şi pun în pericol viaţa altora pentru că e cool să fii ”gică contra”. Autorităţile europene (vestice în general) care au recomandat iresponsabil nepurtarea măştilor ca să ascundă faptul că nu au stocuri. Normal că nu te poţi baza doar pe o mască, dar să spui că nu ajută deloc este inconştienţ.
Ce te-a făcut să zâmbeşti? Căţeii – animalele de companie NU transmit boala. Doar dragoste şi suport în momente grele, ca ăstea. Familia, care a sunat zilnic şi m-a crezut pe cuvânt când le-am zis că nu trăim în walking dead, că suntem cuminţi şi că ne simţim, în siguranţă. Prietenii care au trimis un mesaj în plus zilele acelea şi cei care au făcut loc în bagaje pentru o mască şi pentru tine.
Ar mai fi multe de spus. Dar e deja un post lung. Despre cum e viaţa azi şi cum se monitorizează situaţia, scriu mâine.
Pentru cei care au dubii, pe care cei mai mulţi de 6.000 de morţi nu i-au convins. Nu există o ţară pe această planetă mai motivată să domine economia şi să facă bani decât China. Şi dacă o ţară ca asta a pus economia pe pauză şi a cheltuit şi cheltuie milioane şi milioane pentru a opri acest virus, atunci nu este „doar o răceală”, o invenţie.
P.S. – Aceasta este o experienţă personală, între atâtea de aici. Totul este părerea mea şi nu un sfat sau o comparaţie. Nu ştiu dacă vreo măsură aplicată aici poate fi aplicată la Braşov, sau Paris, sau Seattle, a scris jurnalista pe Facebook
Recomandările noastre
