Boala și războiul au fost mult timp mână în mână. Multitudinea de soldați care opera în circumstanțe necunoscute au permis transferul și răspândirea agenților patogeni. În cea mai mare parte a istoriei omenirii, boala a provocat mai multe probleme decât bătăliile. În unele cazuri, statele au folosit boala în avantajul lor, provocând mari probleme adversarilor lor. Iată cinci dintre cele mai importante momente din istoria omenirii.

Ciuma din Atena

La începutul Războiului Peloponesiac din 431 î.Hr., Sparta a invadat Attica. În consecință, liderul atenian Pericle a decis să atragă populația din mediul rural spre mediul urban, iar aceasta concentrare a maselor a avut un efect previzibil: apariția ciumei.

În cel de-al doilea an de război, boala a adus consecințe devastatoare asupra populației. Tucidide a descris modul în care a evoluat această boală, susținând că ciuma ar fi ucis jumătate din populația Atenei. Inclusiv Tucidide a fost afectat de ciumă, reușind să se trateze în cele din urmă.

Epidemia de holeră

A doua pandemie de holeră, prima a avut loc între 1817 și 1824, pare să fi început în Asia la sfârșitul anilor 1820. Prima dată a apărut în India, iar mai apoi în China, Indonezia și Filipine.

Ciuma a lovit exact în momentul în care Europa trecea prin mai multe schimbări în urma războaielor napoleoniene. O revoluție în Franța l-a răsturnat pe regele Carol al X-lea, revoluția din Belgia a făcut să fie câștigată independența față de Olanda, iar revoltele din Polonia, Portugalia, Elveția și Italia au amenințat pacea stabilită de Congresul de la Viena.

În această perioadă incertă, holera a ucis sute de mii de oameni de pe întreg continentul. Cu toate acestea, holera este posibil să fi prevenit un război general european, având în vedere că a apărut fix în momentul în care armata prusacă se mobiliza pentru o intervenție în Polonia. Din cauza bolii, doi dintre comandanții superiori, August Neidhardt von Gneisenau și Carl von Clausewitz nu au mai putut participa la intervenție, cel din urmă murind din cauza bolii.

Cucerirea Mexicului

Oficialul spaniol, Hernan Cortes, a debarcat în 1519 în Mexic, unde și-a strâns un număr de aliați locali nemulțumiți de stăpânirea aztecă. Din acel moment, au urmat multe luni în care spaniolii au fost implicați în mai multe bătălii.

Totuși, principalul aliat al Spaniei s-a dovedit a fi variola. În toamna anului 1520, Tenochtitlan a fost lovit de boală. Împăratul a murit, împreună cu aproximativ jumătate din restul populației. Variola a subminat capacitatea aztecilor de a continua strategia ofensivă, producția de alimente s-a prăbușit, iar Cortes și aliații săi, care au fost mult mai rezistenți în fața variolei, au asediat orașul afectat de variolă.

Ciuma lui Iustinian

Secolul al V-lea a văzut prăbușirea jumătății de vest a Imperiului Roman și cucerirea Italiei de către barbari. Împăratul Iustinian I a hotărât să recupereze o parte din teritoriul pierdut, însă atunci când romanii au atacat, mai întâi au distrus regatul din Africa de Nord, iar mai apoi s-au mutat în Italia.

Generalul bizantin Belisarius a capturat, în cele din urmă, Roma și Ravenna. Imediat după aceea a lovit și ciuma lui Iustinian. Aproximativ 40% din populația capitalei imperiale a murit în timpul ciumei, care a durat între 541 și 543. Iustinian însuși a fost afectat de boală, însă nu a murit. Activitatea economică s-a oprit, iar puterea militară a Romei a fost subjugată atât din cauza pierderii forței de muncă, cât și a lipsei de bani.

Gripa spaniolă

La începutul anului 1918, germanii sperau să dea o lovitură decisivă pe Frontul de Vest înainte să sosească trupele americane care i-au oprit. Cu toate acestea, odată cu venirea americanilor, a apărut și gripa spaniolă, o formă deosebit de gravă de gripă.

Primul val de gripă a lovit în primăvară, exact în momentul în care ofensiva germană era pregătită de atac. În toamnă a lovit al doilea val de gripă, punând stăpânire pe toate armatele implicate în luptă.

Cu toate acestea, germanii au suferit cel mai mult, deoarece moralul lor era la pământ, iar blocajul făcut de Marea Britanie îi lăsase fără hrană suficientă pentru a rezista în continuare. În cele din urmă, gripa spaniolă a ucis mai mulți oameni decât a făcut-o războiul.