Cum se poate optimiza distribuirea fondurilor de coeziune între regiunile europene. Între anii 2014 - 2020, UE a alocat – prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR / ERDF) – aproape o treime din bugetul său total, 351,8 miliarde de euro, pentru politica sa de coeziune economică, socială și teritorială, care urmărește reducerea inegalităților și sprijinirea dezvoltării tuturor regiunilor sale.

Împreună cu cercetătorii Foroogh Salekpay și Cori Vilella, propunem o nouă modalitate de distribuire a resurselor limitate ale FEDR: o combinație între distribuirea egală a fondurilor și o distribuție egală a pierderilor (ceea ce regiunile nu primesc).

Cum sunt alocate fondurile de coeziune

Alocarea acestor fonduri se face prin negocieri politice complexe între statele membre UE. Pentru distribuție, regiunile sunt clasificate în trei tipuri, în funcție de PIB-ul lor pe cap de locuitor:

Cele mai dezvoltate regiuni (R1), cu un PIB pe cap de locuitor peste 100% din media UE.

Regiuni de tranziție (R2), cu un PIB pe cap de locuitor între 75% și 100% din media UE.

Regiunile cel mai puțin dezvoltate (R3), cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 75% din media UE.

Cu toate acestea, cererile depășesc resursele disponibile, iar pachetul FEDR este limitat și nu le poate satisface pe toate. Pe de altă parte, din 2008, coincizând cu izbucnirea crizei financiare, convergența dintre regiunile europene a încetinit.

Distribuirea resurselor

Acest tip de situație, în care resursele sunt insuficiente pentru a satisface toate cererile, este cunoscut în teoria economică drept probleme de adjudecare a creanțelor conflictuale. Exemple în acest sens sunt insolvența tehnică (falimentul) sau împărțirea moștenirilor.

Conform acestei abordări cu resurse limitate, există diferite moduri de distribuire a bugetului. Principalele sunt:

Regula proporțională, care distribuie proporțional ceea ce se solicită.

Regula egalitară, care distribuie bugetul în mod egal, ținând cont de cereri.

Dacă ceea ce se urmărește este realizarea convergenței, reducerea diferențelor economice dintre regiuni, regiunile mai puțin dezvoltate trebuie prioritizate în distribuirea fondurilor (R3). Acestea sunt cele care au cele mai mari cereri per locuitor. Pentru a realiza acest lucru, se propune începerea distribuției în aceste regiuni, ceea ce va egaliza cerințele.

Alocare în funcție de gradul de dezvoltare a fondurilor de coeziune

De exemplu, dacă regiunea cel mai puțin dezvoltată (Grecia R3) cere 1.622 de euro per locuitor, iar următoarea (România R3) cere 1.604 de euro, începem să atribuim R3 Greciei până când diferența dintre regiuni este satisfăcută.

Adică Grecia R3 primește mai întâi 18 euro per locuitor. Când cele două cereri sunt egale, aceeași sumă este distribuită între cele două regiuni. Și același proces se aplică și în restul regiunilor.

Acest mod de distribuire, numit CEL, alocă zero euro per locuitor regiunilor cele mai dezvoltate. Dar această distribuție este inacceptabilă în practică și, în plus, este necesar ca toate regiunile să primească o parte din buget.

Echilibru și echitate

Obiectivul trebuie să fie garantarea unei distribuții care să realizeze un echilibru mai bun între convergența regională și echitatea în alocarea bugetară.

Propunerea noastră este de a combina prevalența alocării către regiunile mai puțin dezvoltate (R3) cu distribuția unui minim (min) care să fie același pentru toate regiunile, indiferent de PIB-ul lor pe cap de locuitor. Odată ce acest minim a fost repartizat, restul bugetului este repartizat în urma prioritizării regiunilor cel mai puțin dezvoltate (CEL).

Am dat numele CELmin acestei noi forme de distribuție. Aplicarea acestuia arată o îmbunătățire a repartizării bugetului de dezvoltare regională. Comparativ, CELmin realizează un echilibru mai bun în convergența regională, fără a penaliza excesiv regiunile cele mai dezvoltate (R1).

În concluzie, CELmin este o soluție viabilă și eficientă pentru distribuirea fondurilor de dezvoltare regională în Uniunea Europeană. Combinând avantajele distribuției egale cu prioritizarea cerințelor mai mari, asigură un minim de resurse pentru toate regiunile.

(Autor: José-Manuel Giménez-Gómez, profesor la Universitat Rovira i Virgili, The Conversation; Traducerea: Cristina Zaharia, RADOR RADIO ROMÂNIA)