Conform legislaţiei, cetăţenia franceză se poate dobândi în patru moduri:
- "Dreptul sângelui". Este considerat francez oricare cetăţean care se naşte într-o familie unde cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean francez sau pe cale să devină francez.
- "Dreptul solului" - orice copil care se naşte pe teritoriul Franţei obţine automat cetăţenia franceză. În cazul în care copilul provine din părinţi cu cetăţenie străină, naţionalitatea franceză revine de drept la împlinirea vârstei de 18 ani.
- "Naturalizare" - un străin major, care are rezidenţa în Franţa de cel puţin 5 ani, poate cere să fie naturalizat. Această perioadă poate fi redusă la doi ani, în cazul în care candidatul a absolvit o instituţie de învâţământ superior din Franţa sau dacă a adus "servicii importante Franţei". O altă condiţie indispensailă este cunoaşterea foarte bună a limbii şi culturii franceze. Nu vor primi cetăţenia franceză persoanele care au cazier.
- Prin căsătorie se poate dobândi cetăţenia franceză, însă nu imediat după oficializarea mariajului. Astfel, pentru a limita cazurile de fraudă, legislaţia prevede o anchetă riguroasă asupra cuplului. Se vor verifica nivelul de afectivitate dintre cei doi soţi, nivelul de cunoaştere al limbii franceze, gradul de asimilare în cadrul comunităţii, aprecierea comportamentului şi a loialităţii. Dosarul poate fi depus începând cu cel de-al doilea an de mariaj. De obicei, cetăţenia este acordată partenerului după 4-5 ani de căsătorie, dacă au fost îndeplinite toate cerinţele.
Recomandările noastre
