Specialiștii în parenting susțin că nu este bine să țipăm la copiii noștri, iar dacă avem tentația să facem asta, ar trebui să ne punem în locul lor. Un copil care crește într-un climat tensionat va fi traumatizat toată viața lui.

Unii părinți fac foarte des greșeala de a striga la copii lor, fără să știe că aceștia pot fi traumatizați. Important pentru un părinte este să își laude copilul ori de câte ori este nevoie, pentru a induce în mintea micuțului nevoia de a face doar fapte bune.

Specialiștii le recomandă părinților de a avea o relație mai afectuasă cu copiii lor, deoarece micuților le place să beneficieze de atenția adulților, aproape în toate ocaziile.

”Copiilor le place atenţia părinţilor; ei primesc atenţie de la acestia şi atunci când sunt lăudaţi şi atunci când sunt certaţi. Iar dacă ţipi la ei, deja le-ai acordat atenţie. Dacă mai mult îi cerţi şi ţipi la ei decât să îi lauzi şi să le spui vorbe bune, ei vor continua să aibă – la nivel inconştient – un comportament negativ pentru ca tu să reacţionezi. Indicat este să sporeşti numărul momentelor în care îi lauzi de fiecare dată când au făcut ceva bun şi să ţii sub control faptele rele, prin tehnici de educaţie”, spun specialiștii.

De ce nu este bină să urli la un copil

De fiecare dată când ridicăm vocea la un copil, acesta se plasează automat într-o stare de frică și de panică, deoarece știe că este posibil să fie pedepsit pentru fapta rea pe care a comis-o.

Este foarte important de știut că atunci când strigi la copilul tău, îi afectezi acestuia respectul de sine, fapt ce în viitor, când devine adult, îl va face să se poarte la fel cu cei din jurul lui.

”Înainte să ţipi, pune-te puţin în pielea copilului. Ţie-ţi face plăcere când cineva ţipă la tine? Cu siguranţă nu! Şi atunci, de ce ar duce la ceva bun pentru copilul tău faptul că ţipi la el? Părinţii au menirea de a-i ridica pe copii, de a le da aripi, nu de a-i doborî. Atunci când ţipi la copil rişti să-i afectezi respectul de sine şi valoarea sinelui. Adu-ţi aminte cum te simţi când ţipă un superior la tine: insignifiant, jignit, jenat, rănit. Şi nu prea ai puterea să dai replica pentru că îţi este superior. Cam aşa e şi cu copiii. Părinţii au datoria să-i înveţe să deosebească binele de rău, însă nu trebuie să îi facă să se simtă ruşinaţi sau lezaţi”, mai spun specialiștii.

Legăturile afective duc și la un progres în educație

Psihologii mai susțin că un părinte care are o legătură mai afectivă cu copilul său, va putea să îi corecteze greșelile, mult mai ușor.

De asemenea, un copil iubit va înțelege mult mai repede și mai ușor unde a greșit, și va învăța să se autocorecteze.

”Copiilor le place foarte mult să fie alături de părinţi, să relaţioneze, să simtă afecţiune. Şi cu cât această legătură afectivă este mai puternică, cu atât mai mult respect va avea copilul faţă de părinţi, diminuându-se momentele de conflict dintre părţi. Desigur, nu există copil care să nu mai facă o prostioară, însă, potrivit statisticilor, copiii care sunt foarte ataşaţi de părinţii lor, având cu aceştia o relaţie trainică, echilibrată, bazată pe mult dialog, sunt mai docili şi acceptă mai uşor regulile disciplinare stabilite de părinţi”, mai arată specialiștii, citați Sfatulpărinților.