Depresia postpartum sau baby blues este o tulburare afectivă, în multe cazuri severă, care se manifestă printr-o serie de trăiri emoționale, preponderent negative.

 O mare parte din tinerele mămici prezintă simptome afective în perioada denumită postpartum, cel mai frecvent întâlnită este depresia tranzitorie postnatală, care apare la 2-3 zile după naștere și care este caracterizată prin labilitate afectivă, tristețe, iritabilitate și plâns nemotivat.

De cele mai multe ori, mămicile se pot simți neliniștite, copleșite, plâng foarte ușor și trec foarte repede de la o stare emoțională la alta, de la bucurie la tristețe. Toate aceste stări sunt determinate de variația rapidă a hormonilor, al stresului legat de naștere și a conștientizării responsabilităților pe care le presupune maternitatea.

De cele mai multe ori, depresia postpartum dispare după aproximativ două săptămâni, iar în cazul în care nu dispare în acest interval, putem lua în calcul debutul unei depresii majore postpartum. Acest tip de diagnostic nu este foarte frecvent întâlnit, aproximativ 10-15% dintre mame ajung să resimtă consecințele acestei stări. Depresia postpartum majoră este mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală.

Simptome

Principalele simptome sunt reprezentate de:

✔ sentimentul de tristețe în cea mai mare parte a timpului;

✔ anxietate;

✔ oboseală, chiar și atunci când pacienta doarme suficient;

✔ dificultăți de concentrare;

✔ incapacitatea de a se bucura de viață, de a privi în viitor;

✔ sentimente de inutilitate, de eșec sau vinovăție;

✔ îndoieli și îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul;

✔ lipsa de interes față de copil;

✔ teama de a nu-i face rău copilului;

✔ uneori chiar idei suicidare;

✔ insomnie sau somnolență;

✔ poftă de mâncare scăzută sau exagerată;

✔ dorință sexuală scăzută;

✔ dureri difuze.

Cauze

Instalarea depresiei postnatale nu înseamnă că mama respectivă nu își dorește sau nu își iubește copilul. Există o serie de factori care pot crește riscul de depresie după naștere, aceștia sunt:

✔ travaliul dificil;

✔ modificările hormonale;

✔ existența unui episod depresiv în trecut sau existența unei tulburări afective la rudele de gradul I;

✔ retrăirea unei pierderi anterioare;

✔ un bebeluș mai solicitant;

✔ nașterea unui copil care prezintă un handicap sau o infirmitate;

✔ nașterea înainte de termen;

✔ probleme în relațiile de familie (probleme maritale, sentimentul că partenerul nu nu o susține suficient, lipsa unei persoane de încredere, o relație deficitară cu propria mamă);

✔ probleme sociale (șomaj, lipsa resurselor financiare, schimbarea locuinței, mai ales dacă acest lucru presupune mutarea la distanță de familie și de prieteni, renunțarea la carieră pentru creșterea copilului);

Tratament

Cel mai important este ca depresia postpartum sa fie diagnosticată şi tratată precoce indifent de tipul acesteia astfel încât să diminuăm impactul negativ asupra dezvoltării cognitive şi emoţionale ale copilului, pentru ca tânăra mama să fie în armonie cu noul ei statut şi pentru a evita suferinţa pe care o determină la nivelul întregii familii. Principalele tratamente pentru depresia postpartum sunt psihoterapia şi medicaţia. În unele cazuri poate fi necesară spitalizarea însă medicamentația poate fi luată în calcul doar la recomandarea medicului pentru că tratamentul medicamentos ajunge în laptele matern ceea ce poate fi periculos pentru copil. Psihoterapia aduce după sine beneficii pentru tânăra mămică cât și pentru bebelușul ei și este mult mai sigură pentru că nu are efecte adverse. Efectele depresiei postpartum asupra copilului nu sunt de neglijat, în această perioadă ei au nevoie de apropiere fizică și emoţională, bebeluşii sunt foarte sensibili la modificările de dispoziţie ale mamei. Aceștia au nevoie de mult ajutor pentru a-şi gestiona experienţele şi sentimentele