De cînd a început, în ianuarie 1975, să realizeze emisiunea ”Apostrophes”, Bernard Pivot a vrut foarte mult să-l aibă invitat în studio pe Vladimir Nabokov.
Visul său s-a realizat foarte repede, chiar în primăvara aceluiași an. Nabokov locuia la Montreaux, avea 76 de ani (va mai trăi doar 2 ani), iar în Franța tocmai apăruse traducerea franceză a romanului său din 1969, ”Ada, or Ardor: A Family Chronicle”. Emisiunea, care poate fi văzută integral de oricine pe youtube, cu subtitraj spaniol (?), are o poveste aparte, pe care Pivot a mărturisit-o public foarte recent.
Ca să accepte să vină în studioul ”Apostrophes”, Nabokov i-a pus o condiție strictă lui Pivot - vrea să primească toate, dar absolut toate întrebările scrise dinainte, urmînd ca el să scrie răspunsul la fiecare întrebare și, în emisiune, să citească aceste răspunsuri. Nabokov îi propunea lui Pivot, de fapt, un fel de piesă de teatru scrisă dinainte, în care protagoniștii trebuie să joace spontaneitatea unei emisiuni tv. trăgînd cu ochiul la foile din fața lor, să nu cumva să se îndepărteze de text. Iar condiția lui Nabokov era foarte constrîngătoare: la cea mai mică abatere de la întrebările scrise, Nabokov își rezerva dreptul de a se ridica de la masă și de a pleca din emisiune. Pivot a fost încurcat pentru că ceea ce îi propusese Nabokov era cu totul în afara regulilor emisiunii sale. S-a sfătuit cu producătorii, s-a mai gîndit și, în cele din urmă, a acceptat - era vorba despre Vladimir Nabokov, totuși. Dar a pus și el o mică condiție: să fie lăsat să aranjeze scenografia platoului astfel încît telespectatorii să nu-și dea seama că invitatul citește răspunsurile. Nabokov a acceptat.
Pivot a trimis întrebările din timp și Nabokov a scris răspunsurile. Studioul a fost amenajat cum a vrut Pivot, cu Nabokov așezat la o masă acoperită cu cărți, ca să nu se vadă foile de pe care citea și camera dedicată lui amplasată în diagonală, de partea cealaltă a mesei, astfel încît nici mișcarea în sus și-n jos a ochilor din spatele ochelarilor cu ramă gorasă ai lui Nabokov să nu se vadă. Nu cred că cei care au văzut emisiunea atunci, acum 42 de ani, și-au dat seama de aranjamentul dintre realizator și invitat. Sau poate că da. De fapt, nici nu mai are importanță, pentru că astăzi, mai ales știind povestea din spatele ei, emisiunea riscă să pară ratată, lipsită de autenticitate. Și totuși, e ceva magic cu ea...Emisiunea are farmec, se ține bine - e proaspătă!
Ne puteți urmări și pe Google News
Cum de este așa o emisiune tv scrisă cuvînt cu cuvînt în avans? Ei bine, această emisiune va putea fi foarte bine văzută și peste 50 de ani, așa cum cărțile lui Nabokov vor fi citite. De fapt, nu mai este o emisiune tv, ci o repriză tv de literatură - avem în fața ochilor ceva ca o carte audio-video. Nabokov își citește răspunsurile cu o concentrare incantatorie, iar Pivot încearcă să fie cît mai natural. Nabokov este un scriitor care-și citește proza (deja scrisă, ea este mereu destinată citirii), iar Pivot este un realizator de televiziune care pune întrebările (chiar dacă este scrisă dinainte, ea încearcă să pară spontantă, ”live”). Scrise dinainte și citite de autor, părțile lui Nabokov din emisiunea lui Pivot sînt pură literatură. De fapt, fără să știe, Pivot nu a realizat o emisiune cu Nabokov, ci o lectură publică a acestuia. Literatura a umplut studioul de la Antene 2 în acea seară și a copleșit televiziunea.
PS Pentru amatorii de Nabokov, o splendidă remarcă din emisiune. Pivot: ”Din cîte îmi dau seama, nu-l prea apreciați pe Freud.” Nabokov: ”Nu e adevărat. Îl apreciez foarte mult pe Freud. Îl apreciez în calitatea lui de autor comic. Explicațiile pe care le dă pentru emoțiile pacienților săi și pentru visele acestora sînt de un burlesc extraordinar. Nici nu-mi pot imagina cum anume aceste explicații pot fi luate în serios.”
Recomandările noastre
International
China și Rusia ar putea invada împreună Taiwanul
