Social
Exclusiv
Cum îi ajută actoria pe tineri să-și depășească fricile: Timiditatea se topește în fiecare exercițiu
CRISACT. Sursa foto Instagram
Din cuprinsul articolului
Exclusiv. Actorul și fondatorul cursurilor de actorie CRISACT, Cristian Constantin, a explicat modul în care teatrul îi ajută pe copii și adulți să se descopere pe sine. În viziunea sa, actoria nu este doar o meserie, ci o formă de cunoaștere, un proces de transformare și o lecție de viață trăită cu emoție.
De ce vin copiii la cursurile de actorie
„Copiii vin la cursurile de actorie din curiozitate, aceea de a descoperi lumea dincolo de cuvinte. La început sunt atrași de jocuri și de atmosfera ludică. Dar, pe parcurs, își dau seama că actoria e mai mult decât o joacă. E un loc unde poți să râzi, să plângi, să greșești și totuși să fii aplaudat pentru curajul tău, să te dezvolți și să te descoperi pe tine.”
Actorul Cristian Constantin. Sursa foto Instagram
Actorul a explicat faptul că cei mici vin adesea din dorința de a explora și de a se distra, dar rămân pentru ceva mai profund: libertatea de a fi ei înșiși. În spatele jocurilor de la cursuri se ascunde o adevărată școală a emoțiilor. Aici, fiecare copil învață să se exprime, să se cunoască și să-și depășească fricile fără să simtă presiunea unui verdict.
„La CRISACT, ceea ce îi atrage cel mai mult este atmosfera. Nu e o școală rigidă, ci o gașcă în care fiecare cursant contează. Aici, nu există ‘nu pot’, ci doar ‘hai să încercăm altfel’. Ei descoperă că scena nu e doar pentru cei curajoși, ci pentru cei care vor să devină curajoși.
CristAct. Sursa foto Instagram
Învață să-și transforme emoțiile în povești, timiditatea în expresivitate și nesiguranța în putere. Și, poate cel mai important, la finalul fiecărui curs pleacă acasă cu zâmbetul pe buze și cu sentimentul că au fost cu adevărat ei înșiși. Iar pentru noi, astea sunt adevărate comori.”
El a subliniat că atmosfera caldă, prietenoasă și lipsită de judecată îi face pe copii să se simtă în siguranță. CRISACT devine, astfel, un spațiu unde fiecare greșeală este o lecție, iar fiecare zâmbet — o victorie.
Cu ce vine nou CRISACT
Pentru Cristian Constantin, CRISACT nu este doar o școală de actorie, ci un loc unde oamenii se formează emoțional și uman.
„CRISACT nu este doar o școală de actorie, este o experiență de formare. Ce aducem nou este felul în care privim actoria: nu doar ca pe o meserie, ci ca un proces de dezvoltare personală, emoțională și socială.”
El spune că fiecare exercițiu are o semnificație ascunsă. Prin joc, participanții învață să-și clădească încrederea, să se exprime liber și să comunice autentic. De aceea, CRISACT devine o adevărată școală a vieții, unde emoția este în centrul procesului educativ.
„La noi, fiecare exercițiu are un scop mai profund. În spatele jocului de improvizație se ascunde încrederea. În spatele dicției, se ascunde puterea de a spune ce simți. În spatele scenei, se află o comunitate de oameni care învață să comunice, să se asculte și să se susțină.”
CristAct și Irina Margareta Nistor. Sursa foto Facebook
Actorul adaugă că școala pregătește nu doar actori, ci oameni capabili să-și gestioneze emoțiile și să lucreze în echipă.
„CRISACT înseamnă creștere prin artă. Nu pregătim doar actori, ci oameni care știu să-și gestioneze emoțiile, să lucreze în echipă și să aibă curajul să fie autentici. Cursurile noastre sunt dedicate atât copiilor cât și adulților.
Cursurile de actorie sunt gândite de Cristian Constantin, actor, art-terapeut și drd în psihologie, accentul fiind pus pe dezvoltarea aptitudinilor fiecărui participant. De asemenea, avem un modul de scenografie cu Remus Gabor, lector universitar la UNArte.”
Cum scapă cursanții de timiditate
Pentru actorul Cristian Constantin, timiditatea nu trebuie eliminată, ci înțeleasă și transformată. El a spus că toți curstanții trebuie să se simtă liberi și încrezători.
„Timiditatea nu dispare peste noapte, dar la CRISACT se topește în fiecare exercițiu, în fiecare zâmbet, în fiecare moment de încredere. Procesul e simplu și profund: nu forțăm pe nimeni să fie altceva decât este. Le oferim un spațiu sigur, unde nu sunt judecați, unde fiecare pas mic e aplaudat.”
El consideră că prin jocuri de grup, improvizații și exerciții de respirație, cursanții reușesc să-și depășească fricile. În momentul în care un copil reușește să spună un monolog în fața colegilor, se produce o schimbare profundă.
„Momentul în care cineva spune prima dată un monolog în fața grupei e întotdeauna magic pentru că în clipa aceea, frica devine curaj. Actorul nu e cineva fără emoții, ci cineva care le transformă în energie, asta învățăm la CRISACT: să folosești emoția, nu să fugi de ea.”
Pentru el, fiecare progres contează, indiferent cât de mic. Fiecare zâmbet și fiecare lacrimă devin parte dintr-un proces de transformare interioară.
Cum i-a venit ideea să facă cursuri de actorie
Actorul a povestit că dorința de a transmite mai departe ceea ce a învățat l-a împins să creeze aceste cursuri pentru tineri și nu numai.
„Nevoia de a spune povești și de a crește generații, cu alte cuvinte, dragul pentru oameni. Poate și dorința de a înțelege lumea din jur și propria persoană. Actoria a fost mereu un spațiu al libertății, un loc unde nu există greșeli, ci doar încercări.”
Cristian Constantin a recunoscut că la început a fost doar curiozitate, dar experiența scenei l-a transformat. În timp, CRISACT a devenit pentru el un proiect de suflet, un loc unde oamenii cresc împreună.
„Pentru mine, începutul a fost o simplă curiozitate, dar foarte repede am înțeles că actoria nu înseamnă doar a juca un rol. Înseamnă a te descoperi pe tine prin rolurile altora. Înseamnă să te cunoști, să-ți înfrunți fricile, să-ți asumi vulnerabilitatea.
CRISACT a devenit mai mult decât un loc de cursuri. E un spațiu de creștere, de prietenii și de emoții autentice. De fiecare dată când văd un copil sau un adult care reușește să spună ceva pe scenă, ce nu a putut spune în viața de zi cu zi, știu că tot efortul merită.”
„Teatrul, o formă de educație”
Actorul a declarat că școala trăiește din proiecte și din dorința de a aduce teatrul mai aproape de oameni. El este de părere că teatrul poate fi o formă de educație vie, una care îi ajută pe tineri să se descopere.
„CRISACT are mereu planuri pentru că noi trăim prin proiecte. Ne pregătim pentru noi spectacole, pentru turnee, pentru colaborări cu teatre și instituții de educație. Ne dorim să aducem teatrul mai aproape de oameni, nu doar în săli, ci și în comunități.
Vrem să arătăm că teatrul poate fi o formă de educație vie, care te ajută să-ți găsești locul în lume. Jucăm spectacole pentru copii, pentru tineri, pentru publicul larg, fiecare cu un mesaj, fiecare cu o emoție care ajunge la suflet.”
Cele mai dificile momente la cursuri
Actorul a explicat și care sunt cele mai dificile momente pentru cursanți. Cristian Constantin a spus că momentele de blocaj ale cursanților sunt, paradoxal, cele mai valoroase.
„Cele mai grele momente sunt, paradoxal, și cele mai frumoase. Sunt momentele în care cursanții se confruntă cu propriile limite: frica de a vorbi în public, teama de a fi judecați, blocajul din fața unui rol.”
El a spus că la CRISACT nu există eșecuri, ci transformări. „Dar la CRISACT, dificultățile nu se pedepsesc, se transformă. Le folosim ca materie primă pentru creștere. Fiecare eșec e o lecție, fiecare emoție e un pas înainte. Uneori, cel mai greu este să te lași văzut. Dar exact în clipa aceea, când un cursant spune o replică cu voce tremurată și restul îl aplaudă, se întâmplă minunea.”
Plăcerile și riscurile meseriei de actor
Cristian Constantin consideră actoria una dintre cele mai frumoase meserii din lume, dar și una care cere multă putere interioară. Actorul a explicat faptul că meseria te obligă să fii mereu sincer și prezent, fără măști.
„Plăcerea e uriașă: trăiești zeci de vieți, cunoști oameni, explorezi emoții. E un privilegiu să poți spune povești care ating inimile altora. Actorul are o meserie care te ține viu, nu te poți ascunde, trebuie să fii prezent, sincer, conectat.
Dar există și riscuri: să te pierzi uneori între roluri, să te consumi emoțional, să trăiești prea intens. Actoria cere echilibru între tine și personaj, între scenă și viața personală.”
