Foşti activişti în administraţia locală din perioada comunistă descriu, pentru EVZ, cum partidul scotea oamenii la lopată şi cum se luau deciziile în caz de ninsori abundente
Ion Popa, fost primar al sectorului 2, între 1979 şi 1982, şi, ulterior, "al doilea om" în Primăria Capitalei spune că sistemul de partid funcţiona, fără drept de apel, inclusiv în ce priveşte operaţiunile de deszăpezire. În propriile sale cuvinte nostalgice, "oamenii erau disciplinaţi pe atunci". "Atunci era disciplină de partid, toate lucrurile se ramificau până la ultima structură. Era ordine, disciplină, dar nu cu jandarmi! Ei nu existau pe atunci, erau miliţieni care aveau alte atribute", spune Ion Popa, într-un interviu în exclusivitate acordat "Evenimentului zilei". Popa s-a ocupat ani de zile personal din funcţia sa politică de organizarea comandamentului de iarnă pentru Capitală. Programul de pregătire pentru iarnă de atunci se aproba imediat după 23 august. Era propaganda şi erau "obligaţiile obşteşti". Programul de iarnă era făcut "pe etape". Partidul aducea, chiar dacă nu ningea mult, oameni din provincie gata să intervină să scoată zăpada. "Se stabileau utilajele şi oamenii de la SMA-urile din Ilfov (Staţiuni de Mecanizare a Agriculturii – n.r.) şi erau trimişi pe sectoarele Bucureştiului. Fiecare sector avea o clădire cu un spaţiu de garare a utilajelor, unde dormeau tractoriştii, unde li se servea masa, unde primeau un salariu mai mare decât de obicei. Şi oamenii ăştia erau acolo începând cu data de 15 octombrie. Acolo erau stabiliţi chiar dacă toată iarna nu dădea un fulg de zăpadă! Nu exista nicio demobilizare până după 10 martie", spune Popa. Utilajele în comunism În paralel cu aceşti oameni aduşi din ţară, deszăpezirea se făcea cu utilaje ale fiecărei primării de sector şi erau mobilizate şi utilate şi intreprinderile de stat în acţiune. În ceea ce priveşte dotările, Ion Popa descrie ce foloseau autorităţile comuniste. "Erau nişte maşini cu nişte "braţe" aşa care luau zăpada şi o băgau în rezervoare, în spate. Iar lucrătorii luau ce rămânea de la aceste "mâini" mecanice ce rămânea de la utilaje, cu sapa, cu lopata. Astfel zăpada de pe marile bulevarde, concomitent cu deplasarea plugurilor, era încărcată şi scoasă ca să nu strice transportul în comun. Era dusă ori în afara Bucureştiului, ori erau stabilite nişte zone pe sectoare. Sectorul 2, de exemplu, avea zona "Grădina Fundeni", unde era un teren neamenajat acolo. Sectorul 3 ducea zăpada la Glina, sectorul 4 ducea vizavi de Rahova unde trebuia să se facă un mare parc bucureştean şi a rămas de izbelişte. Deci, fiecare sector avea zona lui cât mai apropiată unde deplasa această zăpadă", spune Popa. Mitul cu deszăpezirea cu periuţa Consecinţele unei "gafe" în sistemul comunist de deszăpezire e descris de Popa doar cu următoarele cuvinte: "ţi se făcea critică". "Dar atunci se rezista cam greu la critică. Alta era disciplina şi simţul civic, dom’le", e de părere fostul primar de sector. Sarcina de partid legată de deszăpezire a stârnit inclusiv mituri printre bucureşteni. Unul dintre acestea spune că zăpada din faţa CC al PCR era curăţată dintre dalele de piatră cu periuţa. Ion Popa spune că nu este adevărat. "Nu se băga Ceauşescu pe deszăpezire, pe astea. Aveam noi alţi "ceauşeşti" până la el. Dar pot să vă zic o glumiţă", adaugă. "Era unul, săracul, venit şi el proaspăt la primăria Capitalei. Era director la administraţia care se ocupa cu utilajele. Şi, ca să fie şi ei în regulă şi să nu-i critice cineva, s-a dus şi-a dat zăpada de pe trotuare la Vila Lac, unde stătea Ceauşescu. Şi când a ieşit dimineaţa "madam" a început să bombăne pe acolo: "Ia, uite, măi, Nicule, nenorociţii ăştia ce-au făcut! Ce-aţi avut de-aţi dat zăpada jos de pe trotuar? În loc să lăsaţi să cadă, să calce oamenii, să le scârţâie sub pantof, că e frumos, altceva n-aţi avut de făcut?". Vedeţi dumneavoastră, excesul de zel n-a fost primit cum se credea", spune fostul primar din comunism. IERARHIA ÎN ZĂPADĂ
"Fiecare avea un şef faţă de care răspundea şi de care îi era frică" Alexandru Budişteanu, fost arhitect şef al Capitalei în perioada comunistă, îşi aminteşte că, dincolo de sarcini de partid şi propagandă, mobilizarea oamenilor la deszăpezire avea o mare legătură şi cu frica. "În momentul acela, lucrurile erau sub control nu neapărat doar prin grijă, ci şi prin răspundere. Fiecare avea grijă de funcţia lui, pentru că i se putea reproşa. Exista un sistem de transmitere a ordinelor foarte precis. Fiecare avea un şef faţă de care răspundea şi-i era frică. Să nu uităm că funcţiile astea veneau pe linie de partid. Primarul general, de exemplu, venea pe linie de partid foarte mare.Toată lumea ştia că nu e o simplă treabă. Putea să aibă consecinţe ce făceai pe linie cetăţenească şi politică. Acesta era aspectul negativ al situaţiei, ca să zic aşa. Aspectul pozitiv era – nu ştiu de ce – dar parcă gradul de implicare şi conştientizare era totuşi mai ridicat. Lumea se învăţase pe undeva. Tot repetând unele lucruri, părea normal să faci asta", spune Alexandru Budişteanu. Muncitori "buni la orice" Partidul era în toate, de asta ordinele primite nu puteau fi refuzate sau ocolite. Alexandru Budişteanu îşi aminteşte şi cum "muncitorii erau buni la orice". "N-am să uit niciodată cum era când eram arhitect şef şi spuneam "Aducem nişte muncitori dintr-o fabrică şi facem". Indiferent ce. Se confundau sarcinile de pe linie obştească cu cele de partid şi puteai să scoţi oricând câţi oameni vroiai, care oricum erau obişnuiţi şi ştiau că trebuie să iasă la ordin. Deranja uneori, dar depinde la ce erau scoşi oamenii. Dacă erau scoşi o problemă de zăpadă sau din astea, oamenii îşi dădeau seama că e bine pentru toată lumea. Şi era oarecum acceptat tacit", spune fostul arhitect şef al Capitalei. În ce priveşte mormanele de zăpadă care se strâng pe străzi în urma deszăpezirii, Budişteanu spune că oraşul nu se confrunta în comunism cu un număr atât de mare de maşini, de aici venind şi rezolvarea mai uşoară a acestei probleme. "Erau spaţii goale. Şi atunci se puteau duce mormanele de zăpadă în nişte zone intermediare, înainte de a fi duse mai departe. Mai e ceva, înainte de amenajare, Dâmboviţa era un canal. Şi nu conta dacă aruncai zăpada acolo. Ori, acum nu poţi să arunci acolo zăpada. Ea se blochează", spune Alexandru Budişteanu. Citiţi şi:
- În ce an s-a înregistrat cea mai grea iarnă şi câţi metri aveau nămeţii GALERIE FOTO
- Sovieticii au intrat cu plugul în România odată cu "Marele viscol"
Recomandările noastre
