Viața după moarte este una dintre marile obsesii ale umanității. O femeie pe nume Rebeca crede că știe acum adevărul despre ceea ce se află pe „cealaltă parte”, după trecerea în eternitate.

Ea crede că a văzut viața de apoi în urma unei experiențe în care a fost aproape de moarte. În urma unei crize, femeia s-a prăbușit, dar a luptat pentru viața sa. În timp ce era conziderată moartă, Rebeca crede că a văzut ce se afla pe „cealaltă parte”.

Ea susține că se ridica printre nori, cu vedere la Pământ sub ea și și-a detaliat experiența pe Fundația de Cercetare Near Death Experience, unde a spus: „Mă înălțam prin ceea ce părea a fi nori. Am simțit că sunt ca sau cu un vultur care fusese eutanasiat cu săptămâni în urmă la clinica veterinară. Am lucrat la asta.

Știam că mă aduce undeva în siguranță, deși nu l-am văzut niciodată. Am simțit că sunt cu el. Norii s-au deschis și am văzut cea mai frumoasă vale de verde.

Am simțit o astfel de fericire. I-am simțit pe toți cei pe care i-am iubit care erau acolo. Din nou, nu îi pot vedea pe acești oameni. Știam și simțeam un sentiment de calm și confort, așa cum nu am experimentat până acum.

Apoi, am văzut întuneric și o lumină. Am văzut lucruri pe care le făcusem în viața mea și am văzut și câteva lucruri pe care le făceam pe care mi-am dorit întotdeauna să le fac, dar nu le-am experimentat încă.

Apoi, mi s-a părut că mă învârt. Apoi a apărut fiica mea și m-am gândit la repercusiuni dacă aș merge la lumină”.

Rebeca s-a trezit, dar acum este convinsă că a văzut viața de apoi.

Cercetătorii nu sunt atât de convinși

Cu toate acestea, cercetătorii nu sunt atât de convinși că experiența femeii este neapărat dovada vieții de apoi, ci mai degrabă o reacție naturală în creier pe măsură ce un individ se apropie de moarte.

Neurologul Christof Koch, președinte și om de știință șef al Institutului Allen pentru Știința Creierului, consideră că viziunile experienței în apropierea morții sunt de obicei semne că creierul rămâne fără oxigen sau se scanează pentru tehnici de supraviețuire.

Dr. Koch a scris într-un articol pentru Scientific American: „Accept realitatea acestor experiențe intens simțite. Sunt la fel de autentice ca orice alt sentiment sau percepție subiectivă.

„Cu toate acestea, ca om de știință, operez sub ipoteza că toate gândurile, amintirile, preceptele și experiențele noastre sunt o consecință ineluctabilă a puterilor cauzale naturale ale creierului nostru, mai degrabă decât ale celor supranaturale.

„Această premisă a servit științei și fetei sale, tehnologiei, extrem de bine în ultimele secole. Dacă nu există dovezi obiective extraordinare, convingătoare, contrare, nu văd niciun motiv pentru a abandona această presupunere.

„Moartea modernă necesită pierderea ireversibilă a funcției creierului. Când creierul este înfometat de fluxul sanguin (ischemie) și oxigen (anoxie), pacientul leșină într-o fracțiune de minut, iar electroencefalograma sau EEG devine izoelectrică - în altele cuvinte, plată.

Acest lucru implică faptul că activitatea electrică pe scară largă, distribuită spațial în interiorul cortexului, stratul cel mai exterior al creierului, s-a defectat, scrie express.co.uk.