La sfârşit de octombrie, în locurile care respectă vechea tradiţie românească, se sărbătoreşte încheierea anului agricol, după ce se culeg ultimele roade ale toamnei.

Tradiţia lăsată din moşi-strămoşi a căpătat însă accente exagerate în anii comunismului, când Nicolae Ceauşescu impusese sărbătorirea Zilei Recoltei în prima duminică a lunii octombrie, ca un fel de sărbătoare naţională. Recolte "record la hectar", expoziţii agricole, defilări, manifestaţii, "cele mai mari producţii din istorie", tone de grâu şi "porumb ştiuleţi în medie la hectar", cele mai frumoase junici în ciudatul carusel "Miss Vaca", "eroi ai noii revoluţii agrare" şi multe alte asemenea ingredient socialiste. Toate acestea transfomaseră bucuria simplă a ţăranului legată de roadele toamnei în altceva!

Cu cătuşe şi pistol

Românii se bucurau însă, mai ales că nu prea era rost de cine ştie ce petreceri în anii 70-80. Se umpleau pieţele de legume şi fructe, apăreau mustăriile.

În Bucureşti, Piaţa Obor devenea neîncăpătoare. De exemplu, pe 1 octombrie 1969, Ceauşescu se adresa "din piaţă" oamenilor, vorbindu-le despre "binefacerile socialismului la oraşe şi la sate". Prin parcuri cânta fanfara până se însera, lumea se distra: "Restaurantul Feroviarul de pe Griviţei era împodobit cu ardei capia înşiraţi pe sfoară şi cântau lăutarii de răsuna cartierul", spune pensionarul Liviu Popa, fost brav inginer-mecanic la IAS Blejeşti, judeţul Teleorman. "Făceam naveta, familia era la Bucureşti. Când se apropia Ziua Recoltei, cei de la Direcţia Judeţeană pentru Agricultură -Teleorman erau în mare agitaţie. Mai ales că trebuiau «organizate» standuri în pieţele din principalele oraşe de pe întreg cuprinsul judeţului. Dar nici în restul anului nu era linişte: Ion Dincă, zis «Teleagă» -ministru secretar de stat pe agricultură venea de multe ori, trimis de corpul de control al guvernului, în vizite «de lucru», cu cătuşe şi pistol. Ca să te ameninţe. Că lucrările agricole nu sunt executate conform tehnologiei (el spunea asta, care nu era de meserie…), că sunt pierderi de recoltă (controla boabele de grâu căzute în urma combinei), mai prindea pe câte unul cu câte o căruţă de porumb fura. Cine se împotrivea era ameninţat cu pistolul (plus cătuşe). În special cu inginerii agronomi avea ce avea. Pe lista lui figurau: risipa de recoltă, furtişagul, lanurile cu recoltă slabă. Într-un an, în Olt, s-au plantat noaptea, înainte de o vizită a lui Ceauşescu porumb şi floarea soarelui. Plante bine dezvoltate, aduse dintr-un lan experimental, şi plantate exact pe locul la care trebuia să vină Ceauşescu să-l vadă, unde cultura era slab dezvoltată".

Nu era un caz izolat: la fiecare vizită oficială, ţăranii din satele prin care trecea Tovarăşu' erau puşi, peste noapte, să văruiască şi să planteze "culturi" aduse cu remorcile din altă parte, dacă producţia la hectar nu fusese corespunzătoare.

Vaca Preşedintelui

La un moment dat, a apărut în revista "Flacăra", pe pagina dedicată agriculturii socialiste şi intitulată "Patria, cabinetul de lucru al preşedintelui", o fotografie în care Nicolae şi Elena Ceauşescu stăteau în fotolii într-un obor amenajat şi priveau o prezentare de vaci. Cei care au trăit momentul, au povestit auzaţi că un jurnalist mai fără frică ar fi propus ca fotoexplicaţia să fie: "Defilarea junicilor urmărită atent de un bou şi o vacă". Cel mai probabil este mult folclor aici, deoarece în acea perioadă asemenea glume nu se făceau nici în gând.

La sate se organiza Ziua Recoltei după posibilităţile fiecărei cooperative agricole de producţie şi ale fiecărei primării. Tovarăşul obişnuia să viziteze şi ferme zootehnice performante. "Exista o vacă supranumită «Vaca preşedintelui», care era plimbată pe post de «cea mai performantă vacă» pe la vreo trei ferme cel puţin", îşi aminteşte Liviu Popa.

"În altă ordine de idei, erau unităţi care realizau producţiile planificate, chiar le depăşeau, nu era minciună, dar erau situate în zone favorizate, unde pământul era fertil. În plus, partidul le favoriza, le dădea îngrăşăminte şi altele, deoarece avea nevoie de exemple pozitive, ca să ne arate nouă, ăstora de la unităţile amărâte, care ne descurcam cu ce aveam, «că uite, se poate» (de obicei, unităţile agricole cu rezultate erau conduse de «eroi ai muncii»). Într-un an, îi intrase în cap lui Ceauşescu că avem prea multe tractoare, deci prea mulţi tractorişti! Era ordin pe ţară, cine i-o fi băgat în cap ideea asta…Ne-a impus să reducem numărul de mecanizatori, iar rezultatele din agricultură au avut de suferit. Unii auziseră mai demult zvonul, şi au plecat din timp, s-au angajat pe şantiere în Bucureşti şi le-a fost mai bine!" Vizita în Hunedoara şi în Ţara Haţegului

Cineastul Pantelie Tuţuleasa l-a fimat (la finele anilor 60, şi în anii 70) pe Nicolae Ceauşescu şi în cursul unora dintre vizitele "de lucru" pe care acesta le făcea prin ţară.

"Personal, nu voi uita niciodată o scenă «agricolă» care nu are legătură cu luna octombrie, ci cu luna august 1969, când ne-a vizitat preşedintele SUA, Richard Nixon. Iată unul dintre momentele vizitei: în Piaţa Agroalimentară din Obor, Nixon a poftit la struguri. Vânzătorul (sigur avea grad) l-a ales pe cel mai frumos şi i l-a dat. Nixon a dus mâna spre buzunar, semn că vrea să plătească. Bineînţeles, a fost refuzat politicos", îşi aminteşte Tuţuleasa .

Într-un octombrie din anii 60, Ceauşescu porneşte într-o vizită de două zile "în regiunea Hunedoara şi în raionul Haţeg". "Zori de octombrie la Petroşani. Minerii Văii Jiului au venit dis-de-dimineaţă să întâmpine oaspeţi dragi", aşa începe documentarul realizat în 1966. Este specificat caracterul "de lucru" al vizitei" în locul unde "minerii trăiau cândva într-o mizerie mai neagră decât cărbunele". Apoi, "pe o şosea modernă", tovarăşul "urcă" spre Ţara Haţegului. Tradiţii, hore, după care "pornim mai departe prin sate păstrătoare de datini străbune".

Imaginile obţinute cu acordul şi din arhiva personală a cineastului Pantelie Tuţuleasa vorbesc de la sine. Epilog Au trecut vremurile în care ziua recoltei se organiza "festiv". Vizitele familiei Ceauşescu prin pieţe şi sate entuziaste au devenit istorie.

Astăzi Ziua Recoltei s-a "mutat" parţial pe net, acolo unde agricultorii îşi vând produsele pe bursele online, de la seminţe pentru legume până la miere ecologică şi cartofi fără îngrăşăminte. M

ai mult, îşi pot vinde produsele şi pe site-urile străine (şi pot cumpăra de acolo ceea ce nu găsesc în ţară). Iar «vacile»…Nu mai sunt nici ele ce-au fost, acum avem de la văcuţe "mov şi tandre", până la "specii" siliconate.

Oare ce fel de "zi a recoltei" ar descoperi Nicolae Ceauşescu dacă ar învia şi ar face acum o vizită de lucru?