În Maramureşul istoric şi pe Valea Jiului, oamenii s-au pus pe petrecut.
Maramureşenii din Şurdeşti s-au îmbrăcat ieri de sărbătoare şi au pornit să- l cinstească pe cel mai gospodar consătean. Este o sărbătoare care, după ce a fost întreruptă în timpul comunismului, a ajuns la cea de-a XI-a ediţie anuală. „Udătoriul din Şurdeşti“ este o sărbătoare agrară care are loc în a doua zi de Paşte şi marchează începutul primăverii şi renaşterea naturii.
Sărbătoarea începe la biserică, unde doi flăcăi din sat anunţă numele săteanului care a ieşit primul la muncile câmpului. Odată desemnat, alaiul îl însoţeşte pe cel sărbătorit până acasă, cu muzică şi dans. La gospodar acasă, într-un perimetru încercuit, se află o buturugă în care sărbătoritul a ascuns un bănuţ. Dacă feciorii găsesc bănuţul, sărbătoritul va suporta cheltuiala cu masa şi cântăreţii.
După acest moment, alaiul îl duce la vâlcea, unde este stropit cu apă. După fiecare moment, un grup de feciori încing un dans, iar sticla de pălincă înstruţată este nelipsită. Tot cu această ocazie, feciorii care au fost prinşi că merg la fete în Postul Mare ori joacă în această perioadă sunt bătuţi la tălpi pentru păcatul lor.
„Danţul la şură“ este un alt obicei pe care maramureşenii încearcă să-l reînvie. Această sărbătoare are loc în localitatea Groşi de lângă Baia-Mare, tot a doua zi de Paşte. În trecut, după fiecare slujbă de duminică, sătenii se întâlneau la unul dintre gospodari şi puneau la cale dansul, aflau noutăţile din sat şi aranjau căsătorii. De nedei, gătesc bărbaţii Chiar din prima zi de Paşte, momârlanii din Valea Jiului se adună pe dealuri, în apropierea bisericilor şi dau drumul petrecerilor câmpeneşti, pe care le numesc nedei. Momârlanii spun că nedeia este „o zi de veselie“ după un an de muncă, în care toate disputele trebuie uitate.
Momârlanii, îmbrăcaţi majoritatea în straie populare, îşi invită în curtea bisericuţelor, la agapă, rudele şi cunoştinţele apropiate, cărora le oferă ciorbă sau tocăniţă de batal, varză călită, ţuică, vin şi păsat cu brânză, o mâncare ce se pregăteşte numai în această zonă, în căldări mari de aramă, din porumb măcinat, unt şi brânză de oi.
„Bucatele pentru meseni sunt pregătite de bărbaţi, numai ei au voie să stea lângă foc şi să prepare păsatul sau zama de zarzavat. Femeile merg la biserică şi se roagă în această zi. Aşa spune obiceiul şi aşa trebuie să facem şi noi, chiar dacă s-a mai pierdut din el câte ceva“, declară Ioan Gherghely, unul dintre localnici. PROCESIUNE Marşul Învierii, pe străzile Timişoarei Câteva sute de creştini au participat ieri la cea de-a XVI-a ediţie a Marşului Învierii, procesiune de tradiţie, iniţiată în 1992 de pastorul baptist Petru Dugulescu. La această manifestare au aderat reprezentanţii tuturor confesiunilor.
Procesiunea a debutat pe treptele Catedralei Mitropolitane, cu o rugăciune, şi a continuat pe traseul primărie - consiliu judeţean - Parcul Rozelor. „Am venit la această serbare pentru că vreau să văd dincolo de două zile în care îl proclamăm pe Hristos înviat din morţi. Aş vrea să nu mai plec de aici până nu se lămuresc nişte lucruri în mintea mea“, spune un participant, Fabian Olariu, în vârstă de 20 de ani.
În dreptul primăriei şi al Palatului Administrativ, participanţii au rostit în cor rugăciuni de mulţumire şi binecuvântare pentru aleşii urbei, iar la finele procesiunii au asistat la un serviciu de evanghelizare. „Marşul Învierii este o acţiune cu caracter interconfesional recunoscută internaţional, având drept scop proclamarea în mod public a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos“, a declarat Ligia Dugulescu, preşedinta Asociaţiei „Iisus, Speranţa României“, organizatoarea evenimentului. (Georgeta Petrovici)
Recomandările noastre
