În România s-a instituit o practică, hai să o numim „economică”, deşi nu are nicio legătură cu economia de piaţă adevărată. Ori de câte ori un brand românesc încearcă să se ridice, să scoată capul, să încerce să iasă şi pe piaţa externă, imediat i se dă în cap. Începând cu mari firme autohtone de care s-a ales praful şi până la afaceri de familie care, cum au început să aibă succes, li s-a dat în cap.

Exemplele sunt numeroase, de la supermarketuri româneşti ale căror patroni au fost închişi pentru motive puerile, pentru a face loc marilor lanţuri de magazine multinaţionale, şi până la firme mici, dar care începeau să aibă succes.

Munca unei românce încăpăţânate

Azi vă prezentăm un astfel de exemplu. Nu este vorba despre o firmă mare. Dar care începuse să aibă succes inclusiv peste hotare. O fimă de produse cosmetice.

Se numeşte Ioana Marinescu. De profesie farmacist. Ambiţiile ei erau mai mari decât a avea o farmacie sau a vinde la tejghea medicamente. A început încă din facultate să amestece substanţe şi să creeze o serie de produse cosmetice. Unele dintre ele cu nume exotice. După absolvire a pus pe picioare o afacere, care începuse să prospere. Clientele, căci majoritatea cumpărătoarelor erau doamne şi domnişoare, se înmulţeau. Mai ales că nici preţurile nu erau exagerate. Sub cele ale unor firme consacrate, aşa cum se cuvine pentru nişte produse nou apărute pe piaţă. Dar calitatea nu era departe. Firma ajunsese la 37 de angajaţi. 37 de familii mâncau o pâine şi plăteau impozite în România de pe urma acestei firme.

Lucrurile păreau că merg înspre bine, până în urmă cu doi ani, când Parchetul a început urmărirea penală, mai întâi „in rem” şi apoi împotriva patroanei firmei. Acuzaţiile erau „exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi”, „înşelăciune” şi „vătămare corporală din culpă”.

Despre ce era vorba în fapt. Mai multe „vedete”, unele de pe la emisiuni despre cum să gătim puiul la proţap, altele de pe reţelele de socializare, reclamau că au folosit cremele produse de firma de cosmetice a Ioanei Marinescu şi au avut probleme de sănătate. Reclamantele fiind „vedete”, subiectul a fost imediat preluat de presa de scandal, care a şi dat verdictele, fără să mai aştepte sfârşitul cercetărilor Parchetului sau măcar pe cele ale expertizelor criminalistice.

Proprietara firmei ne-a declarat în exclusivitate: „Ura care a fost creată împotriva mea este greu de exprimat în cuvinte. Imaginați-vă că am fost urmărită până într-o benzinărie, unde, un domn a coborât din mașina sa, mi-a lovit mașina cu picioarele, m-a amenințat și a urlat la mine că sunt o criminală, că va avea el grijă de mine. Vă spun cu mâna pe inimă că nicio secundă nu am crezut că se poate ajunge până la violență fizică și verbală. În acești doi ani mi-a fost amenințată familia, am fost șantajată. Nu cred că vă puteți imaginea ce înseamnă să vezi cum în doar câteva săptămâni, prin puterea Social Media, se năruiește totul.”

Doi ani de cercetări în care firma nu a produs nimic şi angajaţii au plecat acasă

Cercetările în dosar au durat nu mai puţin de doi ani de zile. Firesc, pentru că acuzaţiile erau dintre cele mai grave, iar faptul că victimele fuseseră nişte persoane cât de cât cunoscute, crease emoţie în rândul opiniei publice. Expertizele durau: „Pentru mine au fost doi ani de coșmar, mai ales pentru că întotdeauna am crezut în noi și în produsele noastre. Mă uitam, total neputincioasă, cum visul și Brandul, început în facultate și construit singură, din dorința de a ridica noțiunea de skincare la nivel de excelență este batjocorit și umilit.” – ne-a declarat acuzata.

Până la urmă, toate reclamaţiile, venite din mai multe colţuri de ţară, au fost conexate într-un singur dosar. După doi ani, doi ani în care firma nu a mai produs nimic şi cei 28 de angajaţi au fost concediaţi, pe data de 29 decembrie 2021, a venit şi verdictul Parchetului în dosarul nr 3634/P/ 2020. S-a dat ordonanţă de clasare. Ioana Marinescu a fost absolvită de toate vinile care i s-au adus.

În aceşti doi ani, firma nu a mai putut produce. Proprietara ne-a declarat în exclusivitate:” Doar eu știu cât suflet am investit, cât timp am petrecut în laborator, totul pentru a construi o fabrică de 1.7 milioane de euro, de ultimă generație, cu sisteme de apă purificată și de control al purității mult peste cele necesare unui laborator de produse cosmetice.”

Drumul spre nevinovăţie

Decizia Parchetului de clasare a dosarului a fost luată pe baza unor probe temeinice. În baza acestora, s-a decis:

DISPUN

1.Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii de numita Matei Ioana Lavinia, de infracţiune de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, art 38, Cod Penal

2.Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, prev de art 244 alin 1,2 CP şi vătămare corporală din culpă, prev de art 196, alin 2-3 CP

3.Restituirea către administratorul Plush Bio SRL a documentelor ridicate în original (şi urmează lista acestor documente n.r.)

În cadrul anchetei penale, mai întâi procurorii au verificat dacă organele de stat abilitate au efectuat controale asupra calităţii produselor firmei, înainte de a se depune reclamaţii împotriva lor. Răspunsul a fost foarte clar şi este cuprins în documentul Parchetului: „Conform răspunsului DSP Prahova şi având în vedere buletinul de analiză numărul 274/15.06.2020 eliberat de DSP Buzău, Laboratorul de Diagnostic şi Investigare în Sănătate Publică, rezultă că produsele cosmetice recoltate la data de 03.06.2020 în cadrul controlului efectuat la laboratorul de produse cosmetice Plush Bio SRL, se încadrează în parametrii prevăzuţi în legislaţia actuală.”

Deci, la controale de rutină, neplecate de la sesizări, produsele laboratorului au fost găsite în regulă.

A urmat etapa a doua a cercetărilor. Reclamantele nominalizau anumite produse care le pricinuiseră probleme de sănătate. S-a trecut la analiza acestor produse. Astfel încât prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti din data de23.09.2020:  „A fost dispusă efetuarea unei expertize fizico-chimice de către experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.” Aceste expertize, conform ordonanţei, vizau produsele reclamate, dar şi altele produse de firmă. Nu mai înşirăm aici lista întreagă de produse şi nici întrebările la care procurorul le cerea experţilor să răspundă.

Importantă este concluzia, pe baza căteia s-a şi întocmit referatul de clasare: „Prin raportul de expertiză criminalistică nr 262/30.08.2021, întocmit de experţii din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică, pe baza raportului tehnic întocmit de către Centrul Naţional de Micro şi Nanomateriale, s-au stabilit următoarele: Amprentele spectrale MID/NIR ale ingredientelor pentru produsele cosmetice analizate evidenţiază benzi spectrale caracteristici pentru compuşii organici din componenţa acestora”.

Urmează apoi o listă a fiecărui produs şi analiza acestuia. În final, concluzia expertului Alexandru S. este că: „Toate ingredientele de mai sus (este vorba despre ingredientele descoperite în produsele analizate n.r.) prezintă riscurile respective (adică neplăcerile sesizate de victime n.r.) doar ca atare, adică în proporţie de 100 la sută, dar toate sunt introduse în produse în proporţii mult mai mici, de sub 10 la sută, sau chiar mult mai mici, de sub 0,1 la sută, deci riscurile sunt inexistente. Mai mult decât atât, toate aceste ingrediente sunt cunoscute, permise şi utilizate pe scară largă în produsele cosmetice, după cum reiese din Master Formule, precum şi din expertiza criminalistică”.

Cât despre acuzaţia că Ioana Marinescu nu ar avea dreptul să practice această profesie, pentru că nu are pregătirea necesară, anchetorii au stabilit că aceasta este absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara – secţia Farmacie. Să mai adăugăm şi faptul că acest referat de clasare are nu mai puţin de 35 de pagini, iar expertizele efectuate în laboratoare au peste 300 de pagini. De asemenea, conform documentului emis de Parchet, în timpul urmăririi penale, Ioana Marinescu a fost supravegheată electronic, i s-au ascultat telefoanele şi a fost înregistrată ambiental, din toate acestea însă nerezultând elemente care să aibă legătură cu cauza.

Fosta inculpată constată, după doi ani, cu amărăciune: „Şi acum? Dosarul nici măcar nu a ajuns în instanţă. Lipsă de probe. Şi eu? Cum reîncep şi unde mă duc? Atât de ciudată este situaţia, încât inclusiv cei de la Bruxelles s-au sesizat şi au organizat o conferinţă de presă pe tema fake news. Da, în jurul poveştii mele”.