Cum a omis Elena Udrea 7,7 milioane de euro din afacerile lui Cocoş cu statul
- Adam Popescu
- 8 noiembrie 2010, 14:06
Din 9,2 milioane de euro, sumă prevăzută în contractele cu spitalele de urgenţă din Capitală ale unei firme a soţului său, ministrul a declarat doar 1,5 milioane.
Elena Udrea şi Valerian Vreme sunt, potrivit noilor declaraţii de interese, singurii miniştri care au, prin firme proprii sau ale rudelor apropiate, contracte pe bani publici.
Chiar dacă noua Lege ANI obligă la declararea sumelor totale pe care, în virtutea acestor contracte derulate pe timpul mandatului, demnitarii sau familiile lor le pot încasa de la stat, niciunul dintre cei doi miniştri nu le declară integral. Efectul: sume publicate net inferioare celor din contracte.
Reactivi de milioane
În cazul Elenei Udrea, diferenţa dintre ce cere Legea ANI să fie făcut public şi ce declară ministrul dezvoltării este de nu mai puţin de 7,7 milioane de euro. Titularul contractelor cu statul este firma Clamari Impex Trading SRL, deţinută în proporţie de 100% de soţul său, Dorin Cocoş, furnizor de reactivi pentru spitalele de urgenţă din Bucureşti: Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar "Carol Davila".
Două dintre contractele mari a căror derulare se suprapune peste mandatul de ministru-deputat al Elenei Udrea, sunt acorduri- cadru întinse pe mai mulţi ani, cu un plafon maxim în baza căruia se încheie contracte subsecvente. Acestea au fost încheiate în anul 2008, înainte ca Elena Udrea să fie ministru.
În total, suma pe care firma lui Dorin Cocoş o poate încasa de la stat până în 2011 se ridică, potrivit Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), la 38.713.909 milioane de lei, adică 9,2 milioane de euro. În declaraţia de interese a Elenei Udrea apar însă doar 6.496.516 lei adică 1,5 milioane de euro.
Bani via Fundeni şi Floreasca
Cel mai bănos este acordul-cadru încheiat cu Spitalul Floreasca, în octombrie 2008, pe 36 de luni, până în toamna lui 2011. Contractul a fost obţinut în urma unei licitaţii deschise la care Clamari a avut singura ofertă pentru loturile respective.
Valoarea contractului, potrivit SEAP este de 23.868.592,08 lei fără TVA, ceea ce, cu un TVA de doar 19%, se ridică la 28.403.624 de lei, adică aproximativ 6.762.000 de euro. Din aceştia, Elena Udrea declară 558.907 lei, suma aferentă contractelor subsecvente derulate sub acord doar până la 19 ianuarie 2010. Spitalul, pe de altă parte, nu face publice contractele subsecvente pe SEAP, deşi are această obligaţie.
Al doilea acord-cadru de anvergură este încheiat cu Institutul Clinic Fundeni, în iulie 2008, în urma unei licitaţii cu doi competitori. Ambii câştigă câte o parte, Clamari încheind acordul pentru 8.664.105,00 lei fără TVA, ceea ce, cu acelaşi TVA de minimum 19% înseamnă 10.310.284 de lei, adică aproximativ 2.455.000 de euro. În declaraţia Elenei Udrea apare doar suma de 5.937.609 lei, adică 1.414.000 de euro, aferentă contractelor subsecvente de până în august 2010.
Explicaţiile ministrului
Contactată de EVZ, Elena Udrea spune că este pentru prima dată când se interesează de subiect, trecându-şi în declaraţie ceea ce i-a furnizat serviciul de contabilitate al firmei. "Nu deţin personal asemenea informaţii şi am cerut răspunsurile serviciului de contabilitate al companiei aflate în proprietatea soţului meu", susţine ministrul dezvoltării.
Ca explicaţie pentru diferenţele dintre sumele publicate pe SEAP şi cele prinse în declaraţia sa de interese, Udrea spune că "din valoarea estimată la momentul licitaţiei,s-a comandat mai puţin, doar de valoarea pe care am declarat-o". "Asemenea situaţii se întâlnesc deseori atunci când există contracte-cadru. Un asemenea tip de contract stabileşte limita maximă a cheltuielii făcute de achizitor, fără obligaţia achizitorului de a atinge respectiva limită", explică ministrul.
Legea, susţinută şi de Udrea ca deputat, cere însă tocmai publicarea sumelor totale pe care demnitarii sau rudele lor le pot încasa de la stat în condiţiile contractelor încheiate pe perioada mandatului, adică cele publicate de SEAP. "Acelaşi lucru îl cere şi ghidul declaraţiilor de avere şi de interese trimis de ANI care este public şi care prevede expres înscrierea duratei contractului şi a valorii sale totale", susţin surse din ANI contactate de EVZ.
După ce a cerut în PDL separarea afacerilor cu statul de politică, Udrea vine cu o explicaţie şi pentru legăturile lui Cocoş cu statul: "Societatea a fost înfiinţată în 1993, cu peste 10 ani înainte ca eu să deţin vreo funcţie publică, iar relaţiile acesteia cu instituţiile publice au fost iniţiate cu mult timp înainte ca eu să fiu ministru". Aceleaşi date publicate pe SEAP arată însă că în perioada 2007-2008, înainte să fie ministru, contractele lui Clamari cu statul se limitau la Spitalul Militar şi ajungeau doar la 1.187.425, adică 282.000 de euro.
"Nu sunt acţionar la această societate, ea fiind deţinută în proporţie de 100% de soţul meu. (...) Din valoarea estimată la momentul licitaţiei, s-a comandat mai puţin, doar de valoarea pe care am declarat-o.", ELENA UDREA, ministrul dezvoltării şi turismului
AFACERILE MINISTRULUI COMUNICAŢIILOR
Vreme declară doar sumele lunare
Secretă rămâne suma totală pe care o ia de la stat şi una din firmele ministrului comunicaţiilor, Valerian Vreme, a cărui tactică este declararea mărunţişului încasat lunar, dar omiterea duratei contractelor care să arate câţi bani publici intră în final în companie. Potrivit declaraţiei de interese, Vreme are o firmă care vinde calculatoare şi câştigă permanent din service cu diverse instituţii de stat.
Printre clienţii constanţi ai firmei la care ministrul este unic acţionar, UMSoft SRL, se numără două primării din judeţul Bacău - Gura Văii (PDL) şi Bârsăneşti (PSD) - de la care încasează lunar 400, respectiv 420 de lei, dar şi Termoelectrica (1.647 de lei pe lună din 2007), Termoserv (1.565 de lei lunar din 2010), Termon Constanţa (1.055 de lei /lunar din 2009), Casa de Pensii (240 de lei/lunar din 2009) şi RNP Căiuţi (221 lei/ lunar din 2002).
Toate contractele de service au fost încheiate prin selecţie de ofertă. Astfel, ministrul ocoleşte astfel legea ANI votată în calitate de deputat, care cere expres durata contractelor şi valoarea lor totală.