Cum a devenit Ceaușescu lider unic în partid și stat? Zilele cruciale ale ascensiunii.

Cum a devenit Ceaușescu lider unic în partid și stat? La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie  1965, Nicolae Ceauşescu a preluat funcţia de secretar general al  Partidului Muncitoresc Român.

Drumul lui Ceaușescu spre puterea supremă

Una dintre primele acţiuni ale  lui Ceauşescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea  Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român, la  Congresul al IX-lea.

În acelaşi timp, el a afirmat că România a  devenit o ţară socialistă şi a decis schimbarea numelui oficial al ţării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica  Socialistă România (R.S.R.).

Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica au  permis încălcarea articolului 13 din statutul abia adoptat la  congresul al IX-lea, care interzisese cumulul de funcţii şi au  îngăduit secretarului general al PCR să ocupe, în 1967, funcţia  de preşedinte al Consiliului de Stat, căruia Nicolae Ceauşescu i-a lărgit continuu competenţele, subordonând atât Consiliul  Economic, creat în 1967 cât şi pe cel al Apărării, creat în  1968.

Acapararea puterii executive și funcția de președinte

În 1969, la congresul al X-lea, două treimi din membrii  Prezidiului Permanent fuseseră promovaţi după 1965 de Nicolae Ceauşescu. Consiliul de Stat dubla deja guvernul  condus de Ion Gheorghe Maurer.

În 1972, Nicolae Ceauşescu a decis că trebuie să se impună rotirea cadrelor, ca măsură de autoreglare a eficienţei în  Partidul Comunist Român.

La 28 martie 1974, Marea Adunare Naţională a instituit  funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România, funcţie  asumată de Nicolae Ceauşescu.

Profitând de succesele pe plan extern iniţiate de Gheorghiu  Dej, în anii ’60, Nicolae Ceauşescu a pus capăt participării  active a României în Pactul de la Varşovia, opunându-se în  august 1968, invadării Cehoslovaciei, ţară în care s-a încercat, ca şi în Ungaria, în 1956, instalarea unui regim comunist reformator.

Ceaușescu și Tratatul de la Varșovia

Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, a încercat să se elibereze de dominaţia sovietică, atrăgând simpatia şi  aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle şi  Richard Nixon.

De asemenea, România era singura ţară din blocul  răsăritean, cu excepţia URSS, care la acea vreme, întreţinea  relaţii diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul şi cu  R. F. Germania.

Un tratat incluzând România pe lista ţărilor  favorizate de Comunitatea Europeană este semnat în 1974, iar  în 1980 a fost semnat un acord vizând schimburile de produse  industriale între România şi Comunitatea Europeană. Acest fapt  a determinat vizitarea oficială a României de către doi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii (Nixon şi Ford).

Maurer, tras pe linie moartă

Ion Gheorghe Maurer a fost îndepărtat în martie 1974,  după alegerea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de preşedinte, prim ministru devenind Manea Mănescu.

La congresul al XI-lea din noiembrie 1974 Ion Gheorghe  Maurer nu a mai fost ales în Comitetul Central.

După 1972, Nicolae Ceauşescu a regândit orientarea  politicii externe spre ţările lumii a treia.

La Congresul XII al PCR din noiembrie 1979, discursul dur al comunistului Constantin Pârvulescu încearcă să arate tendințele lui Ceaușescu de a deveni dictator.

Replica lui Ceaușescu este usturătoare: Pârvulescu era unul din vechea gardă pe mâinile căruia, susținea el, se vedea sângele unor tovarăși căzuți din ordinele lui Dej, mai ales „sângele lui Pătrășcanu”.

De la puterea supremă la Târgoviște

Ceaușescu era deja înconjurat de susținători astfel că vocea lui Pârvulescu a fost contracarată puternic, iar la următoarele congrese, lista de vorbitori a fost strict reglementată. La Congres se citea numai raportul final, toate discuțiile fiind dezbătute în comisiile de partid.

Totuşi statele dezvoltate au văzut în Ceauşescu şi datorită propagandei şi diversiunii efectuate de serviciile secrete de la  Bucureşti un adversar al Uniunii Sovietice, până în 1985, anul în care a venit la conducerea Uniunii Sovietice Mihail  Sergheevici Gorbaciov, un lider care a iniţiat reforma  perestroika şi glasnosti, o epocă de transparenţă şi dialog.

Zilele lui Ceauşescu începuseră să fie numărate, acesta  pierzând orice sprijin din partea Occidentului.