În sfârşit, Dan Diaconescu şi-a înfiinţat mult aşteptatul partid. Nu pot să nu încep prin a face câteva consideraţii asupra numelui acestui partid pe care nu pot să-l calific decât drept kitsch: Partidul Poporului-Dan Diaconescu.
Nu trebuie scăpat din vedere faptul că în istoria modernă a României a mai existat un partid numit Partidul Poporului, un partid care a dat un prim-ministru şi a guvernat România, un partid condus de un militar prestigios, partidul Mareşalului Averescu. Acel partid fusese conceput pentru a aduna energiile celor care construiseră pe câmpul de bătălie România Mare - soldaţii care apăraseră la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz nucleul supravieţurii statului Român.
Domnul Dan Diaconescu este un mare specialist în nişe. A început prin a-şi construi o televiziune de nişă. Continuă astăzi prin a-şi inaugura un partid de nişă. Domnul Diaconescu ştie cum să comunice cu o parte a opiniei publice româneşti, ştie cum să amestece grotescul cu promisiunea, senzaţionalul cu mirajul prosperităţii. Toate acestea au reuşit să îi aducă o oarecare popularitate. Dar cui îi foloseşte prezenţa domnului Dan Diaconescu în politica românească? Acest nou partid va aduna voturile restante după dezumflarea partidului România Mare, o parte dintre voturile unor nemulţumiti de prestaţia consecventă a partidelor "clasice" dar mai ales voturi antisistem. Sondajele îl menţionează astăzi chiar cu mai multe puncte decât ne-am fi putut imagina la prima vedere. Este cât se poate de firesc să se întâmple aşa într-o perioadă de criză economică, socială, dar mai ales într-o perioadă de profundă criză morală. Şi mai este ceva, domnul Diaconescu este în mod cert beneficiarul sărăciei accentuate a societăţii româneşti.
Pentru a înţelege unde se situează PP-DD nu trebuie decât să aruncăm o privire superficială asupra scenei politice româneşti. Opoziţia s-a coagulat, cele doua mari partide reuşind să-şi identifice ţintele comune în supravieţuirea structurilor democratice din România şi în normalizarea vieţii publice româneşti. Pe partea cealaltă, PDL cu aliaţii săi conjuncturali UNPR (declarant partid de stânga) şi UDMR urmăresc cu atenţie mişcarea tuturor formaţiunilor, mai mult sau mai puţin semnificative, aproape întotdeauna din perspectivă electorală.
Partidul domnului Diaconescu este un autodeclarat partid de stânga. Domnul Diaconescu declară cu fermitate că niciodată şi în niciun fel nu se va alia cu protagoniştii de astăzi ai scenei politice româneşti. Întrebat în mod direct dacă are în intenţie o apropiere de PDL, preşedintele omonim al Partidului Poporului a declarat hotărât că nu. Ce mai rămâne atunci? La capătul discursului său extrem de populist, după ce explică publicului OTV cât de intrasigent va fi odată ajuns la putere, cum va redeschide toate dosarele de corupţie închise în decursul timpului, cum bunăstarea se va revărsa asupra României, cum va curge deci lapte şi miere, preşedintele PP-DD ne anunţă convingerea sa politică - el este următorul preşedinte al României, iar partidul său va fi principalul partid de guvernământ. Dar cum se vor întâmpla oare toate acestea?
Revenind într-un registru serios, chiar dacă subiectul nu este cel mai serios din lume, partidul lui Dan Diaconescu nu poate fi nimic altceva decât o biată diversiune. Ei vor fi lăsaţi să alerge pe propriul lor culoar, vor aduna cât pot de multe voturi într-o Românie bulversată şi sărăcită, se vor folosi de credulitatea unei părţi a electoratului român pentru ca apoi să îşi aducă opţiunile electorale în coşul comun al celor care guvernează astăzi România.
Este cât se poate de clar că strategic PDL a înţeles un adevăr pe care îl observăm uşor cu toţi - PDL nu poate ieşi învingător într- o confruntare directă cu USL. Construcţii precum PP-DD nu sunt făcute decât pentru a ajuta actuala formă de guvernare să supravieţuiască. Am o singura întrebare - ce vor face intelectualii subţiri din PDL când se vor trezi colegi cu Dan Diaconescu şi apropiaţii săi?
Recomandările noastre
