Pentru acest caiet de 5.000 de exemplare, moment unic în istoria presei românești, am scris și un editorial întitulat O meditație asupra politicii de după decembrie 1989. L-am recitit, grație exemplarului adus de Beatrice Rancea cu puțin înainte de a fi toți arestați la domiciliu. Și mi-am dat seama că aș putea să-l republic acum sub titlul O meditație asupra politicii din vremea Coronavirus.
După ce veți citi editorialul veți pricepe ce înseamnă un dramaturg de geniu.
În 1970, cu o jumătate de secol înainte de Criza coronavirus, Eugen Ionescu profețise dezastrul moral-politic al vremurilor de restriște de acum.
„O meditație asupra politicii de după decembrie 1989
Ne puteți urmări și pe Google News
Aproape patru ani de răsturnare a tuturor lucrurilor, ani care au trecut de la 22 decembrie 1989, ne-au dat peste cap multe obișnuințe. Întîlnind în viață ceva mai deosebit, obișnuiam să spunem: așa ceva se întîmplă numai în cărți. Cărțile ne învățaseră să citim realitatea. Acum, cînd dăm peste ceva mai deosebit în cărți, spunem: așa ceva se întîmplă numai în viață. Realitatea ne-a învățat să citim cărțile. Aflat și eu, ca orice muritor postdecembrist, sub puterea acestei norme, n-am putut citi Jocul de-a măcelul decît din perspectiva a ceea ce-am văzut și trăit în ultimii patru ani. Eugen Ionescu a scris piesa în 1970. La acea oră, fuga lui Ceaușescu cu elicopterul se afla la două decenii depărtare în timp. Celebrul moment de pe acoperișul Comitetului Central nu exista nici măcar în închipuirea scriitorilor. Nici măcar în cea a scriitorilor anticeaușiști. Departe, departe de tot, se aflau demonstrațiile și contrademonstrațiile, mineriadele, asalturile împotriva Televiziunii, afacerile de corupție, bătăliile politice meschine. Și cu toate acestea, n-am putut citi Jocul de-a măcelul decît cu ochii celui ce a trăit toate aceste momente ale realității românești. Eugen Ionescu a scris această piesă cu gîndul la ale lui. Eu n-am putut-o citi decît cu gîndul la ale mele. Eugen Ionescu s-a referit la o realitate imaginară. Eu nu mă pot referi decît la o realitate concretă. Realitatea noastră postdecembristă.
Recomandările noastre
