În Marea Britanie și Statele Unite, plăcinta cu mere este un preparat clasic. Acesta este probabil și motivul pentru care bietul desert a devenit obiectul furiei celor care vor să forțeze întreaga lume să gândească după rețeta lor.

Este și cazul lui Raj Patel, un expert în gastronomie cunoscut pentru convingerile sale anarhiste. În ziarul britanic The Guardian, expertul de origine indiană care deține, însă, atât cetățenia americană cât și pe cea britanică, își prezintă argumentele.

Plăcinta cu mere e „expresia triumfului colonialismului și sclaviei”

Desertul tipic american nu ar fi altceva, potrivit lui Patel, decât „expresia triumfului colonialismului și sclaviei”. Mai mult, ingredientele necesare pentru a pregăti o astfel de plăcintă, ar fi, de asemenea, produsul secolelor de „furt” de pământ, bogăție și muncă.

Patel reconstituie, pornind de la măr, originile istoria plăcintei cu mere pe continentul american. Răspândirea cultivării mărului este asociată cu extinderea teritoriilor controlate de colonizatorii europeni în detrimentul terenurilor și proprietăților amerindienilor.

Păcatul originar al plantațiilor de meri

Plantarea merilor în America, acuză Patel, a avut loc în secolul al XVI-lea, cu prețul „unui vast genocid al popoarelor indigene”. „Colonizatorii englezi au folosit meri ca indicatori ai civilizației”, plantând acești pomi fructiferi în zonele luate de la proprietarii lor legitimi.

Tocmai de aceea, merii ar simboliza triumful civilizației europene asupra tribalismului amerindian.

Natura rasistă a plăcintei cu mere derivă, însă, nu numai din fructele folosite, ci și dintr-un alt ingredient esențial: zahărul. Potrivit lui Patel, zahărul este iremediabil legat de comerțul cu sclavi din secolul al XVIII-lea.

Acest produs ar fi ajuns pe piața din SUA în principal din posesoinile franceze din Caraibe, unde sclavii africani trudeau pe plantații.

Nici fața de masă nu e mai „curată”

Patel are o problemă și cu „fața de masă în carouri” pe care de obicei se lasă să se răcească plăcinta de mere. Natura rasistă a acestei fețe de masă rezidă, spune autorul, în faptul că e țesută din bumbac, un material legat tragic de imaginea plantațiilor din sudul SUA, în care sclavii lucrează pentru stăpânii lor albi,

Din cauza ingredientelor și a pregătirii sale, plăcinta cu mere este, în consecință, un produs rușinos al „capitalismului de război”, care „a înrobit și a comis acte de genocid împotriva a milioane de indigeni din America de Nord și milioane de africani”.

Patel prezintă rechizitoriul său împotriva plăcintei cu mere ca pe un instrument important în obținerea „justiției alimentare” și sensibilizarea consumatorilor cu privire la trecutul întunecat al unor dulciuri aparent inofensive, scrie ziarul italian Il Giornale.