CRONICA TV. Cursa cu scaune a lui Ponta şi Antonescu. De la Viena la "Crazy Horse". Singurătatea vulturului semeţ

Stau unul lângă altul. Scaun fierbinte lângă scaun, ar zice Blaga. Poetul, nu buldogul. Au ieşit de la întâlnirea cu Boc. Scaunul lui Ponta e mai înalt cu două degete. Antonescu ridică fruntea, să compenseze diferenţa. Ponta îndreaptă spatele. Sâc, tot umărul lui e mai sus!

Lui Antonescu îi vine să tragă de maneta scaunului, să-l înalţe, într-o cursă până la tavan. Ca Hynkel al Tomaniei şi Napoloni al Bacteriei, în "Dictatorul" lui Chaplin. Antonescu vorbeşte primul. De ce vorbeşte Antonescu mereu primul? Ponta, co-pilotul, şi-a transformat porecla din renume în vocaţie. La naiba, trebuie să se apuce de pilotaj cu orice risc. Să aibă şi el odată co-pilotul lui. L-a văzut el pe Keleti, nu e mare lucru! Buzele i se strâng într-un tic nervos, ochii îi joacă în ramele negre. Vocea arogantă a lui Antonescu îl irită, îi zgârie creierii, aşa cum toceşte asfaltul rugos de la Monte Carlo cauciucurile soft de pe Mitsubishi, de-l costă o grămadă de bani pe Umbrărescu. În sfârşit, îi vine şi lui Ponta rândul să vorbească. Degeaba, simte că iar i-a luat Antonescu caimacul. Vorbele îi ies automat, dar un sentiment de zădărnicie îl strânge de gât. Daciana, şi-aşa supărată că nu o mai duce pe Coasta de Azur, iar o să-l boscorodească. Iar o să i se plângă lui socru-su. „Ai văzut unde a dus-o Vanghelie pe Mizil?” Dar la Viena, la concert, i-a plăcut! Numai el ştie cât s-a zbătut să facă rost de bilete. Sunt mai greu de procurat decât alea de la "Moulin Rouge" şi "Crazy Horse". Na, că a zâmbit tocmai când înfiera puterea şi trebuia să se încrunte. Vai de mama lui, grea e viaţa de lider! Antonescu înalţă şi mai mult fruntea cu freză streaşină. Privirea-i cutezătoare pluteşte pe deasupra asistenţei. Jocul ăsta îi iese mereu. Nu de pomană a repetat de atâtea ori în oglinda veneţiană din salon. "Mai scrutător! Mai vizionar!", îl tot pisălogea Adina. Aşa, degetele împletite îi dau un aer sfătos. De om care ştie să asculte. De fapt, gândul îi fuge aiurea. Ce l-a apucat pe Şică să se ducă în Piaţă? Numai să-i facă lui în necaz. Să-l ia ăia cu huo, să-l facă beţiv şi albie de porci. Acum, dacă l-au huiduit pe Orban, musai c-o să-l huiduie şi pe el. Degeaba i-a mai luat faţa lui Ponta! Şi acum şi când a anunţat că PNL organizează mitingul. Numai de tâmpiţi are parte. Doamne, tare e greu să fii lider! Antonescu tresare. Ce dracu’, şi-a schimbat Ponta vocea? A, mai e şi ăla micu’, al lui Voiculescu. Trebuie să vorbească şi el, pentru ca Antonescu şi Ponta să vorbească la Antene. Câteodată se întreabă dacă asta a fost afacere, să se încurce cu bătrânul ăla hachiţos. Dar îi vine imediat în minte Gâdea. Mamă, ce lingău! E o plăcere să te lăfăi la emisiunile lui. Mai bine ca la spa! O să ajungă mare. Nici Tatulici, când era tânăr, n-avea aşa stofă. Amintirea catifelată de la "Sinteza zilei" îl face să zâmbească. Dar își revine repede şi înalţă privirea. "Vulturul meu semeţ!", îi răsună în urechi alintul Adinei.