În timp ce criza datoriilor forţează Europa să strângă rândurile, ca să nu dispară, în Marea Britanie sentimentul antieuropean este tot mai pregnant.

Haosul datoriilor publice tot mai mari pe continentul european a dat naştere unui acut sentiment anti-UE în rândul populaţiei britanice. Diviziunile puternice din interiorul Uniunii arată o problema esenţială pe care o aduce criza financiară (pe lângă neînţelegeri, neîncredere, acuzaţii reciproce): riscul renaşterii unor vechi animozităţi între state şi anularea eforturilor făcute pentru integrare regională.

Un recent sondaj de opinie arată că 49% dintre britanici ar vota pentru ieşirea ţării din Uniunea Europeană, în timp ce 40% susţin rămânerea în organizaţie. Sub conducerea premierului conservator David Cameron, Marea Britanie încearcă să se folosească de criza financiară pentru a recâştiga puterea pe care o pierduse în faţa birocraţilor de la Bruxelles, comentează publicaţia "Washington Post".

Londra a sugerat chiar că ar putea susţine planul UE de management al crizei, doar dacă va fi exclusă de la obligativitatea respectării unor reguli, precum cea legată de săptămâna europeană de lucru de maximum 48 de ore.

În acelaşi timp, Cameron a lansat un apel pentru "reinventarea UE, astfel încât să devină "o reţea de naţiuni libere, fără o autoritate centrală, care să intervină, inutil, să reglementeze diverse domenii de activitate".

Iniţiativă anticomunitară

Un grup de conservatori britanici a mers mai departe, în octombrie, introducând în Camera Comunelor o moţiune privind organizarea unui referendum pe tema apartenenţei Marii Britanii la blocul comunitar. Britanicii urma să fie întrebaţi dacă ţara lor ar trebui să părăsească UE şi dacă Londra ar trebui să îşi renegocieze termenii Tratatului de aderare. Deşi, în final, "revoluţia" parlamentarilor a fost anihilată, au crescut presiunile asupra premierului Cameron pentru a adopta o atitudine mai dură faţă de oficialii de la Bruxelles.

Marea Britanie a fost mereu diferită în ceea ce priveşte stilul de lucru, comparativ cu birocraţii europeni, având o etică, o viziune socială şi obiective economice diferite. Totuşi, ca membri ai blocului comunitar, britanicii s-au angajat să respecte legislaţia comunitară, în schimbul unui cuvânt greu de spus în afacerile europene şi acces privilegiat la sute de milioane de consumatori de pe continent.

Rămânând, însă, înafara zonei euro, Marea Britanie a păstrat ceea ce ţări precum Italia şi Spania nu mai au: independenţă monetară, abilitatea de a-şi stabili propriile dobânzi şi de a decide când şi câţi bani să mai emită.

Nemulţumirile Marii Britanii sunt susţinute şi de electorat, partide politice sau analişti din ţări precum Franţa, Germania, Grecia sau Danemarca. La Berlin, sunt parlamentari care vorbesc despre grecii şi italienii "leneşi", ceea ce era de neconceput în urmă cu câţiva ani, spune Mark Leonard, director al unui think-tank european. "Criza din Zona Euro divide Europa, economic, cultural şi politic, din ce în ce mai mult", apreciază el.