CRIZA IMIGRANȚILOR E FĂRĂ SFÂRȘIT! W. ELLIS: „Orice TÂNĂR din Africa sau Orientul Mijlociu VISEAZĂ să lucreze în EUROPA ”

O nouă criză a imigranților ar însemna sfârșitul Europei așa cum o cunoaștem. Ascensiunea fără precedent a așa-zișilor naționaliști și populiști arată că o parte importantă din populația bătrânului continent s-a săturat să plătească pentru întreținerea imigranților și, în schimb, să primească atentate teroriste și o presiune din ce în ce mai mare asupra serviciilor sociale, care trebuie să se ocupe de toate nevoile noilor veniți- cazare, hrană, școlarizare și sănătate.

Situația nu este însă ușor de gestionat, așa cum remarcă ziaristul Walter Ellis. „Milioane de persoane din Africa și Orientul Mijlociu bat la ușa Europei, hotărâte să intre. Unii ar putea muri în această încercare. Dar, chiar dacă apa Mediteranei ar deveni roșie de sânge în jurul bărcilor care se scufundă, asta nu-i va împiedica să vină spre Europa. (...) De fiecare dată când o barcă plină cu migranți ajunge pe malurile Italiei, Maltei, Spaniei și Greciei, o alta părăsește țărmurile Africii sau Turciei. Dacă nu se schimbă ceva, această secvență se va repeta la infinit. Cu greu poți găsi vreun tânăr sub 25 de ani în Africa sau în Orientul Mijlociu care nu ar vrea mai curând să lucreze în Germania, Franța sau Suedia decât în țara în care s-a născut. Și, dat fiind că populația Africii s-a dublat în ultimii 30 de ani și este de așteptat să se dubleze din nou până în 2050, presiunea asupra Europei va fi din ce în ce mai mare.” 

În fața hotărârii acestor oameni disperați să obțină un trai mai bun pentru ei și copiii lor, establishmentul european nu poate opune decât dileme. Cu puține excepții, politicienii care au în mână soarta Europei nu-și doresc să fie considerați rasiști și insensibili la problemele imigranților. Pe de altă parte, simt însă cum furia alegătorilor i-ar putea lăsa fără fotoliile aurite pe care stau. Așa că, de o bună bucată de vreme, singura strategie politică este să arunce pisica de la unii la alții.

”Pentru că nu au niciun fel de soluții, preferă să creadă că alte țări, de preferință cu granițe la mari distanțe de ale lor, ar trebui să rezolve problema”. Ca de obicei, oalele sparte le plătesc țările mici. Guvernul german a silit executivul de la Atena să-și ia angajamentul că va primi înapoi imigranţii clandestini ajunşi în Germania după ce fuseseră înregistraţi anterior în Grecia. Asta deși responsabilitatea Angelei Merkel în declanșarea acestei crize este uriașă.

Cum se curăță încălțămintea din piele întoarsă. Ai nevoie de două ustensile

Cum alegi ouăle la magazin, ca să nu-ți iei țeapă

Și celălalt vârf de lance al globalismului din Europa, președintele francez Macron, joacă după aceleași reguli. Pe de o parte, critică guvernul italian că refuză să primească imigranții salvați din Mediterană, dar pe de altă parte refuză să deschidă porturile franțuzești pentru ONG-urile specializate în trafic, pardon, salvarea bieților refugiați. În aceeași cheie, ar trebui interpretată și violența extremă a forurilor europene împotriva Ungariei și Poloniei. Niciunul dintre birocrații de la Bruxelles nu crede că aceste două țări vor depune armele și vor accepta imigranții. E numai o demonstrație de forță menită să impresioneze țări mici, așa cum este, de pildă, România. Alegerile europene se apropie, iar dacă establishmentul european vrea să păstreze puterea, trebuie să arunce cât mai curând cartoful fierbinte al migrației în mâna țărilor care dau un număr mic de europarlamentari și nu pot înclina balanța puterii spre naționalismul european. Iar România se găsește în această situație.