PNL – ţinta Legii Lustraţiei

Recent votata Lege a Lustraţiei a făcut să curgă caravane de litere din guri de talk-show-işti sau peniţe de analişti. Cele mai multe dintre opiniile exprimate dau curs unui nărav blestemat al jurnalismului din tranziţie şi, mai ales, din tranzacţie:

Predilecţia pentru datul cu părerea în defavoarea analizei. Încă de pe vremea răposatului ziar Adevărul s-a instalat în gazetăria noastră, sub nefasta povară a Scînteii de altădată, credinţa fudulă în presa care vorbeşte în numele cuiva: al pensionarilor, al celor mulţi şi săraci, al bolnavilor de podagră şi al femeilor divorţate, dar, mai ales, al Poporului supărat. Prin asumarea acestei ipostaze, pe care nimeni nu i-a cerut-o presei, se explică sarabanda de acuzaţii, blesteme, înjurături, cântări şi linguşiri care ţin locul informaţiei cinstite şi comentariului analitic.

Adoptarea Legii Lustraţiei a fost, la o adică, un fapt al realităţii. Se cuvenea ca el să fie desluşit în tâlcurile sale şi nu criticat sau lăudat, înjurat sau cântat. În descifrarea acestui moment se cer a fi luate în calcul câteva note mai aparte ale votării în Parlament: 1) Decizia de a pune în discuţie Legea şi a o vota a fost făcută într-o grabă nefirească, dacă ne gândim că documentul nu răspundea unor urgenţe social-economice. 2) Adoptată acum, la 22 de ani de la căderea comunismului, Legea nu mai poate afecta niciun partid din România. Victor Ponta observa corect, la postul B1TV, că va aduce într-un posibil guvern USL doar oameni tineri, în cazul cărora nici nu s-ar pune problema unui trecut politic comunist. 3) Legea Lustraţiei a fost proiectul crucial al PNL din vremea lui Călin Popescu Tăriceanu în bătălia de cotropire a părţii din Dreapta a scenei politice. Fostul premier ţintise excelent. Pe de o parte, Legea se înscria în tradiţia anticomunistă a PNL; pe de alta, ea întruchipa deosebirea de esenţă faţă de PSD şi PDL, identificate ca avându-şi izvorul comun în FSN. Luând în seamă aceste note, putem presupune că PDL s-a grăbit să voteze Legea Lustraţiei pentru a profita de acţiunea bezmetică a USL numită greva parlamentară. PSD-ului, duşman tradiţional al Lustraţiei, nu i s-a putut da şah cu scoatarea acestei Legi din sertar şi aruncarea ei pe masa Parlamentului. PNL-ului, da!

La anunţul că Legea va fi pusă în dezbatere, PNL avea două posibilităţi: 1) Să renunţe la grevă şi să vină în Parlament. 2) Să nu renunţe la grevă, cum s-a şi întâmplat.

Dacă renunţa la grevă, PNL trecea drept formaţiunea care a spart unitatea USL de dragul unei legi văzute de aliatul PSD ca o aberaţie.

Aşadar, dacă participa la vot şi, evident, era de partea PDL în lupta cu trecutul comunist, PNL pierdea.

A pierdut însă şi prin neparticiparea la vot.

Asta deoarece Legea Lustraţiei se înscrie printre acele documente pe care un partid de Dreapta e mai bine să le aplaude decât să se abţină să le voteze. Dacă n-ar fi fost greva parlamentară, mai mult ca sigur că PNL ar fi votat Legea, ba chiar s-ar şi fi împotrivit amendamentului cu foştii UTC-işti, deşi el viza nu atât pe MRU, simplu membru supleant al unui organism fără putere decizională (CC al UTC), cât mai ales pe Andrei Marga, văzut ca posibil ministru al Educaţiei într-un guvern USL, fost activist şi preşedinte al Consiliului UASC pe Centrul Universitar Cluj, membru al Biroului CJ al UTC şi al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al UASCR, activist plătit pentru asta.

Lipsind de la vot, PNL a dat PDL un dublu avantaj: 1) De a se înfăţişa drept singurul partid de Dreapta din România lui 2012. 2) De a înfăţişa PNL ca un partid care a renunţat la Legea Lustraţiei de dragul alianţei cu Ion Iliescu şi Dan Voiculescu. MRU la TVR Info Luni, 5 martie 2012, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a fost invitatul emisiunii Prim-plan de la TVR Info, post de ştiri al Televiunii Române cu audienţa unei televiziuni de debara, înfiinţat pentru ca TVR1 să se poată consacra exclusiv spectacolelor cu inşi care mănâncă şuruburi cu dinţii din faţă şi inselor care-şi ţin catrinţa cu mâna. Ocupat cu pregătirea emisiunii de la postul B1TV, n-am putut să-l urmăresc în direct pe domnul premier la prima sa prestaţie televizată după trecerea de la SIE la Consiliul de miniştri.

Conştiincios cum sunt, chiar şi când e vorba de politichia băştinaşă, am citit ulterior, cu creionul în mână, stenograma emisiunii din seara lui 5 martie 2012. Prima pornire, după încheierea lecturii, a fost cea de a lua un nurofen pentru gripă şi răceală.

Parcurgerea spuselor lui MRU a fost o operaţiune atât de dificilă intelectual chiar şi pentru mine, familiarizat din Facultatea de Filozofie cu abstracţiunile, încât, la finele lecturii, am simţit că mă pipăie o pârdalnică de gripă. A doua pornire a fost de a vedea înregistrarea dialogului dintre premier şi cei doi jurnalişti, o duduie, al cărei nume îmi scapă, şi Cristian Dan Turturică, redactorul şef al României libere. Asta deoarece nu-mi venea să cred că interlocutorii lui MRU n-au căzut laţi de epuizare pe la jumătatea emisiunii.

Cele două porniri îşi au explicaţia în experienţa descumpănitoare care a fost pentru mine lectura spuselor în direct ale domnului premier. Timp de două decenii şi ceva, cât am activat până acum pe ogorul presei româneşti, am citit fel de fel de texte având drept autori pe fruntaşii politici ai ţării. Întâia oară în viaţa mea de gazetar, am întâlnit, în prestaţia lui Mihai Răzvan Ungureanu, un text definit printr-o păsărească fără hotare în universul cunoscut de om. Dacă mie, cum ziceam mai sus, familiarizat cu abstracţiunile şi, în plus, beneficiind de lectura şi nu de ascultarea răspunsurilor, mi-a fost necesar un efort deosebit pentru a pricepe, deja îmi imaginez ce s-a întâmplat cu bieţii telespectatori opriţi la această emisiune pentru a vedea ce schimbări vor surveni în viaţa lor după parvenirea domnului Ungureanu în fruntea Guvernului. Vine vorba, la un moment dat, despre una dintre cele mai sensibile chestiuni ale mandatului asumat de MRU: posibilitatea de care dispune domnia sa, ca premier independent, de a schimba pe Sorin Blejnar, de la ANAF, şi pe Laurenţiu Duţă, de la CNAS, persoane care se bucură de sprijinul politic al PDL. MRU răspunde: "În momentul în care laşi premierului independent capacitatea de a relaţiona pe liniile ierarhice inferioare cu cei care sunt responsabili în acest fel, fără să le oferi plasa de siguranţă a susţinerii ipotetice pe care o oferă partidul politic, din momentul acela începem să vorbim de o administraţie care se maturizează.“ Cristian Dan Turturică aduce în discuţie investiţiile publice angajate de Guvernul anterior. Ce concluzii a tras premierul din "luarea la mână“ a acestor investiţii? Răspunde premierul: "Concluziile o să le vedeţi în zilele următoare. Vă spun foarte sincer. Procesul de prioritizare şi de selectare a ceea ce urmează să aibă valoare fizică, descărcare fizică reală este în momentul de faţă deja planificat şi discutăm de reorientarea activităţii ministerelor.“ Când în fruntea Guvernului a fost instalat un distins intelectual, care este Mihai Răzvan Ungureanu, am zis că domnia sa va fi pentru mine cu adevărat premier în clipa când va sui în Găgeşti-Deal, satul pe care eu îl consider emblematic pentru România reală, diferită de cea din cabinete şi biblioteci. Văzând felul în care a vorbit domnia sa la TVR Info, adresându-se totuşi, cetăţenilor obişnuiţi, cei care populează România reală, am serioase rezerve că, ajuns în Găgeşti-Deal, domnul prim-ministru ar putea fi înţeles când ar cere o cană cu apă!