Liderul PNL spune că are un scop comun cu Dan Voiculescu şi că nu primeşte lecţii de la "moraliştii second-hand" din partid care-i cer delimitarea de mentorul PC.

Crin Antonescu îl ţine alături pe "colaboratorul" Dan Voiculescu şi-i trimite la plimbare pe liberalii care i-au cerut să se dezică de liderul PC a cărui relaţie cu Securitatea a fost confirmată definitiv de Curtea Supremă.

"Eu cu domnul Voiculescu am încheiat o înţelegere politică, ştiind că asupra sa planează suspiciuni cât se poate de serioase. Am avut eu însumi convingerea că Dan Voiculescu, lucrând în comerţul exterior, unde a lucrat înainte de 1989, a avut o relaţie cu Securitatea", şi-a asumat ieri şeful PNL relaţia cu Voiculescu, împreună cu care are scopul de a forma o majoritate.

Adriana Săftoiu, luată la ochi

Tolerant cu liderul PC, Antonescu îi pune la colţ pe liberalii care i-au cerut să se delimiteze de conservatorul dovedit colaborator al fostei Securităţi. Preşedintele PNL şi-a vărsat furia pe deputatul Adriana Săftoiu, care ceruse o poziţie tranşantă a liberalilor în cazul "Felix".

"Ţipete ascuţite scoate şi doamna Săftoiu. Altă femeie pedistă, actualmente PNL, moralistă second-hand achiziţionată pe vremea «Dinu Patriciu şi Călin Popescu-Tăriceanu » sau invers, n-are importanţă. Doamna Săftoiu îmi spune mie că trecutul contează. Nu mai spuneţi doamna Săftoiu, mie îmi spuneţi? Dumneavoastră îmi spuneţi? Trecutul contează. Poţi să spui că nu contează? Nu poţi!", a închis, pentru moment, Antonescu subiectul "Felix".

Turnătorii în trei categorii

Potrivit documentelor care au ajuns pe masa CNSAS, relaţia lui Dan Voiculescu cu Securitatea a debutat în 1969, când, însoţind ca translator echipele româneşti de hochei şi box la meciurile din străinătate, a dat informaţii despre trocurile între sportivi. Recrutarea propriu-zisă s-a produs însă în februarie 1970, sub numele de cod "Mircea", schimbat ulterior în "Felix", odată cu transferul la Direcţia a III-a, unde a dat rapoarte chiar şi după ce a devenit membru PCR.

Cele mai notorii turnătorii sunt cele care le-au vizat pe două dintre verişoarele sale. "Precizez că, în perioada 1973-1976, am depistat cadrul care a contribuit la fuga tovarăşei Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atât în ţară, cât şi în repetate rânduri în RFG", îşi făcea Voiculescu bilanţul într-un document referitor la una dintre verişoarele tur nate, Paraschiva Silaghi.

În 2007, senatorul a depus în instanţă o declaraţie autentificată în care Silaghi susţinea că nu a avut de suferit din această cauză. Ulterior, ea a cerut să intervină în proces, arătând că, atunci când a dat prima declaraţie, nu cunoştea documentele de la CNSAS din care reiese că, după ce a fugit în Germania, vărul său a vizitat-o, inclusiv însoţit de un ofiţer de securitate, pentru a afla cine a ajutat-o să fugă.

"Şi părinţii mi i-a băgat în puşcărie, ştie foarte bine, şi foarte multe lucruri murdare le-a făcut", a declarat zilele trecute Silaghi. Sora sa, Mihaela Kallberg, care, a fugit şi ea din ţară, în Suedia, în 1975, a întărit acuzaţiile la adresa lui Voiculescu. Părinţii celor două ar fi fost reţinuţi după un denunţ făcut de Voiculescu, pentru deţinere de valută. Pe lângă turnătoriile despre sportivi şi rude, în dosarul lui Voiculescu se regăsesc note despre cetăţeni străini, în general parteneri de afaceri din acele vremuri ai actualului senator.

Cât despre demersul pe care Dan Voiculescu intenţionează să-l facă la CEDO, precedentul a fost deja creat de Eugen Uricaru, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Uricaru a pierdut procesul deschis la Strasbourg, după ce Curtea Supremă a confirmat verdictul iniţial de colaborare cu Securitatea dat de CNSAS în cazul său. (A contribuit Cristian Şt. Vasilcoiu)

OPINIA SPECIALISTULUI

CEDO nu se va pronunţa asupra verdictului definitiv şi irevocabil al Curţii Supreme

Curtea Europeană a Drepturilor Omului se pronunţă cu privire la eventualele încălcări ale drepturilor fundamentale ale cetăţenilor de către state sau instituţii ale acestora. Aşadar, CEDO nu se pronunţă pe fondul cauzelor în care diferiţi cetăţeni au fost anchetaţi sau judecaţi, ci cu privire la (ne)respectarea drepturilor acestora.

Altfel spus, CEDO nu se substituie instanţelor dintr-un stat şi nu rejudecă, pe fond, cauzele. CEDO urmăreşte doar dacă, pe parcursul diferitelor procese, a fost încălcat dreptul la viaţă, integritate corporală, proprietate, libertate sau cel la un proces echitabil. Context în care declaraţiile lui Dan Voiculescu, potrivit cărora va apela la CEDO în cazul verdictului de colaborator al Securităţii, par puerile. Instanţa de la Strassbourg nu se va pronunţa niciodată asupra deciziei în cazul său. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie e definitivă şi irevocabilă. Şi aşa va rămâne, indiferent dacă CEDO va considera - în cazul cel mai fericit pentru Voiculescu - că autorităţile române i-au încălcat vreun drept pe parcursul procesului. Pentru asta, va primi, e ventual, unele despăgubiri.

Aceasta este, de altfel, şi opinia avocatului specializat în jurisprudenţa CEDO Raluca Andreea Niculescu Gorpin: "Sub rezerva faptului că nu cunosc dosarul în integralitate şi doar urmărind declaraţiile domnului în cauză, dar şi ce a apărut în mass-media referitor la acest subiect, pot să vă spun foarte clar că acest caz nu este de competenţa CEDO. Nu există aplicabilitate în Convenţia Drepturilor Omului sau în Protocoalele adiţionale. Este o declaraţie politică, fără acoperire juridică, a unui om neinformat suficient în privinţa competenţelor instanţei de la Strassbourg. (...) Bineînţeles, orice perso ană se poate adresa CEDO, dar sesizarea îşi va ur ma cursul firesc, şi anume acela spre respingere. Oricum, chiar dacă sesizarea ar fi admisă, repet, CEDO nu s-ar pronunţa asupra verdictului Înaltei Curţi".