Analistul politic Cozmin Gușă revine cu un nou episod, al 7 lea, din seria analizelor „Cum ne salvăm la toamnă”. Analiza lui Gușă are ca temă viitorul României în contextul geostrategic ce urmează să se constituie după actuala criză sanitară. În opinia sa, România este nepregătită pentru ceea ce va urma și riscă să ajungă, din nou, în plasa Alianței formată din Rusia și China care au declanșat o ofensivă menită să atragă în barca lor parte din democrațiile europene mai puțin consolidate.
România punte între Statele Unite și Rusia
1.În 23 noiembrie 2002, președintele SUA, George Bush JR, venea în fața câtorva zeci de mii de români (într-un București aureolat brusc de apariția fantastică a curcubeului la finalul unei zile ploioase și mohorâte), și ne anunța «foaia de parcurs» care fusese hotărâtă pentru România în urma negocierilor informale ale decidenților planetei: anume că va trebui, NOI CA STAT, SĂ JUCĂM DE-ATUNCI ÎNAINTE ROLUL GEOPOLITIC AL PUNȚII/PODULUI DINTRE Washington și Moscova;
eram secretar general al PSD-ului ce guverna atunci, și am fost martorul mirării (vecină cu stupoarea!) ce a cuprins cercurile de putere ale momentului, mai ales că Bush venea în România direct de la Praga, unde Summit-ul NATO decisese în mod oficial și integrarea noastră în blocul lor militar;
ei bine, George Bush nu a primit vreun raspuns românesc oficial și public, la propunerea sa, OFICIALIZATă SI PUBLICĂ;
Ne puteți urmări și pe Google News
neexperimentat fiind la acel moment (aveam 32 de ani și 2 ani de politica …), mi s-a părut totuși o propunere normală, și-am si comentat-o ca atare pozitiv, în sensul în care e clar că negocierea fusese Bush-Putin, iar noi, ca viitoare frontierăa NATO cu postsovietismul, nu aveam de jucat alt rol decât acela, de tip pacifist, la peste 10 ani de la incheierea războiului rece, și că e clar că ne va aduce inclusiv beneficii de tip economic;
pe lângă faptul ca am fost apostrofat discret, la doar câeva zile distanță de această «pleasca» oferită de Bush, m-am trezit în offside total, pentru că Adrian Năstase, șeful de facto al României în acel moment, a comentat public, provocat fiind inclusiv la inițiativa jurnalistilor străini (avizații pricep bine ce însemna asta), ceva de genul că „nu a priceput ce-a vrut sa zica George Bush”; BANG!
Ce nu a înțeles Adrian Năstase…
Ei bine, eu cred că acel moment a marcat începutul decuplării noastre de la jocurile geopolitice din regiune, și nu l-am învinuit niciodată pe Adrian Nastase pentru asta, in fond aveam și presedinte ales democratic, cu forță reală (!), și Parlament, partide politice, dar NIMENI NU L-A CONTRAZIS SAU COMPLETAT, deci era limpede o complicitate transpartinică de a nu accepta un rol extrem de profitabil pentru noi, decis și prezentat public;
nici nu mai contează că Bush scăpase probabil «un porumbel» (mai făcea din astea, și-ntr-un fel, mi-a confirmat asta peste ani unul dintre consilierii lui de-atunci, în sensul că mesajul era aprobat, dar destinat doar discuțiilor informale, deci nu publicului), rămâne faptul că am ratat o oportunitate unică și am preferat să facem pe proshtii, în loc să actionăm în forță, conform mandatului primit (și atenție, în 2002 încă mai aveam politicieni capabili să implementeze un astfel de joc!);
și-asa s-a șters și amintirea pozitivă a «îmbrățișării întâmplătoare» George Bush-Dana Năstase, pe care partea Americană o organizase cu un an înainte, în noiembrie 2001, cu ocazia vizitei conduse de Adrian Nastase în SUA și la Casa Albă (!), și apoi treptat, am devenit oaia neagră a establishmentului american, noi ca țară în mod fățiș naționalismul și capitalul românești în mod explicit, cu strategii demolatoare eficiente, implementate pe teren de alde Coldea, Kovesi și MULTI ALTII;
Recomandările noastre
