Campania furibundă a unei părți a presei pentru o așazisă propagandă de combatere a corupției a adus mulți bani în buzunarele unor deontologi, poate mult mai mulți decât în buzunarele așa – zișilor corupți. Fără dureri de cap, fără muncă și cu imunitate deplină.
Pentru că după înfrângerea rușinoasă a PSD și ALDE, determinată de atitudinea de lașitate în care au rămas, comportându-se ca niște slugi, aceștia s-au transformat și la nivel de discurs în râme umblătoare, fără ca măcar să se mai poată văicări a neputință pe la televiziunile care le ascultau plânsetele neputincioase, că așa s-a dat ordin pe unitate la partid, transformat într-un UM disciplinat.
În această atmosferă de profundă slugărnicie, deontologii au rămas fără obiectul muncii: pe cine mai contrazic ei și în cine mai lovesc cu vorbele lor aurite … din perspectiva sumelor cu care le erau plătite literele, desigur? Și atunci, un „deontolog” urât mirositor a găsit de cuviință să scrijelească în mașina electronică, care suportă chiar orice gogonate minciuni, dintre cele care prind la toți cei se plictisesc atunci când parcurg mai mult de patru litere legate. Și s-a pus pe „deontologeală”: că eu aș fi spus eu că un mogul condamnat definitiv, „fugit” în pribegie într-o vilă de milioane de euro, a cărei adresă se cunoaște și în prezent, s-ar fi cuvenit să rămână în țărișoară să facă ceva de aici pentru a contribui la salvarea situației în care a fost aruncată patria. Și, în creierașul lui plin de gălbiori, și-a spus că singurul mod în care un cetățean poate rezolva ceva, pe plaiuri mioritice, ar fi cel de a da o șpagă pentru a-și salva pielea personală. Și a găsit, așadar, tâlcul celor spuse de mine: aș fi făcut apologia corupției, susținând, chipurile, că mogulul condamnat trebuia să rămână în țară și să se salveze individual prin mituirea judecătorilor.
Jignire mai profundă a Judecătorului Suprem nici că ar fi putut exista. Căci, cine credeți că era judecătorul la care eu, chipurile, aș fi susținut că se putea rezolva chestiunea dosarului milionarului de carton? Nimeni altul decât Muntele Sacru al justiției românești: Ionuț Matei… nu că ceilalți doi membri ai completului ar fi fost mai prejos în ierarhia „durilor” justiției. Adică nici mai mult, nici mai puțin decât atât: Ayatolahul olfactiv al presei anticorupție susține că Ayatolahul Justiției putea fi „îmblânzit” prin mituire … și că asta ar fi fost tâlcul îndemnurilor mele, adresate fugarului milionar ca, în loc să își cumpere vile de milioane de euro prin străinătățuri, ar fi trebuit să rămână în țară să pună umărul la rezolvarea situației din justiția dâmbovițeană. Recunosc, aș fi putut imagina orice variantă de „rezolvare” a situației din justiție, dar nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap că una din ele ar fi… mituirea lui Ionuț Matei… iar în ce privește înscenarea unei asemenea situații pentru aducerea sa în postura în care a fost adus ieri, asta au imaginat-o alții înaintea mea.
Disperarea cea mai mare determinată de poziția „ghiocel” luată ca la un semn de toată clasa politică și de cea mai mare parte a presei, aduce cele mai mari prejudicii presei denumite „de sistem”, cea care este plătită pentru ode „anti-corupție” din tot soiul de surse, care mai de care mai ”binevoitoare” pentru România.
Or, dacă nu mai au pe cine să combată, prețul literei lor scade vertiginos. Și atunci, trebuie să își inventeze adversari pe care să îi combată, cu riscul fabricării unor știri false: unii sunt nu doar corupți, căci asta este deja banal, dar au și discursuri procorupție, astfel că ei, combatanții, merită să primească mulți bani în continuare. Industria anticorupție românească, care a înghițit mult mai mulți bani decât toată corupția la un loc, trebuie să se întrețină: dacă dispar corupții, apologeții ei și dușmanii interni și externi (rușii, desigur), finanțarea combaterii acestor „racile” descrește.
Și atunci, ce ne facem? Le creăm noi artificial, cu riscul de a cădea în penibil. Căci degeaba ne amintim de apostolul Pavel, cel ce ne spunea: „Litera omoară, spiritul însufleţeşte”, dacă așezăm mercantil litere aservite pe hârtie.
Recomandările noastre
