Actualitate
Cornel Ivanciuc a refuzat de trei ori oferta de a deveni un acoperit în presă. „Deveneam obligat pe vecie”
Cunoscutul jurnalist de investigații Cornel Ivanciuc a mărturisit în emisiunea „Dosare de presă”, că este pentru prima dată după ce și-a promis că se va retrage „definitiv, total și irevocabil”din viața publică, când acceptă să acorde un interviu.
„M-ai scos din liniștea casei care s-a așternut peste mine, cu voia mea, evident. Am tras așa, un lințoliu de liniște”, i-a mărturisit Ivanciuc lui Mirel Curea, adăugând că s-a „decablat” în mod voit și conștient de la tot ce înseamnă viață socială.
„M-am „decablat”. Am considerat că este absolut inutil ca vocea mea să se mai audă. Am promis că voi face acest gest, mă voi retrage definitiv și total și irevocabil. N-am nici măcar cont de Facebook. Consider că este frivol din partea mea și conform principiilor mele să mai bat toaca, pentru că este oricum inutil orice aș spune.
Este un fond de zgomot atât de puternic, este atât de disonant tot ce se aude în jurul nostru și al meu, încât consider că este total inadecvat și inutil orice părere aș avea și mi-aș da-o despre ceea ce se întâmplă în țara noastră și în lume”, a declarat Cornel Ivanciuc, în emidiunea „Dosare de presă”.
„Niciodată nu am avut nimic de reproșat unui ziarist care a lucrat în presa comunistă”
Visul său a fost acela de a ajunge jurnalist de externe, dar a ajuns jurnalist de investigații. Regretă starea în care se află presa din România, la ora actuală.
„Presa adevărată a fost până în 2000 și un pic, 2003-2004”, este de părere Ivanciuc, când mass media a trebuit să conștientizeze cu adevărat importanța publicității și mecanismele economiei de piață. „Am renunțat brusc la scris în 2014. Din momentul acela am întrerupt scrisul”.
„Nu există o arhivă electronică și este privată toată presa. Sunt niște elemente care constituie un ansamblu care a fost foarte sofisticat și bine construit. Eu zic că presa, cum a demarat ea în `90, a fost un construct aproape savant făcut. Și foarte bogat în expresie.
Probabil și fiindcă a fost și o declanșarea a tuturor energiilor și a tăcerilor și a nevoii de a spune și pentru cei care n-au putut să spună. Vocile lor erau importante. Și au fost importante peste tot în Estul Europei. Niciodată nu am avut nimic de reproșat unui ziarist care a lucrat în presa comunistă, ba dimpotrivă.
Modelele noastre sunt acolo. Eu n-am avut ocazia să lucrez cu Cristoiu, dar rămâne drept părintele presei. Eu am avut un alt model. Modelul meu a fost la Tinerama, a fost Radu Pascal, de la Lumea. Am avut privilegiul rar de a lucra cu acest om, de a vorbi cu el și de a-mi împărtăși multe secrete profesionale. Era o elită, acolo la Lumea”, a dezvăluit jurnalistul.
Cornel Ivanciuc: „Am refuzat să devin un serviteur”
În 1995 a dezvăluit legăturile sale cu Securitatea, iar în 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis irevocabil că jurnalistul Cornel Ivanciuc de la „Cațavencii” a colaborat cu Securitatea. Jurnalistul a explicat și de ce a refuzat să devină un acoperit în presă, cu toate că acest statut l-ar fi ajutat să-și îndeplinească visul de a deveni jurnalist de externe.
„Eu mi-am ales destinul. Am avut o opțiune foarte elegantă de a ieși din clenciuri la modul cel mai elegant, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Puteam să fiu un onorabil acoperit, astăzi. Am refuzat de trei ori această ofertă. Nu mă interesează.
De ce am refuzat? Pentru că nu aș fi vrut niciodată să mi se facă această ofertă cu funia la gât și cu sula-n coaste. Pentru că trebuia s-o fac dintr-o obligație, deveneam obligat pe vecie. Deveneam un serviteur.
Mergeam într-o misiune externă, pentru că ei știau că eu nu voi suporta să devin acoperit în presă. Și se împlinea visul meu de a merge și de a lucra în străinătate. Trebuia să mă duc într-o zonă foarte apropiată de Afganistan, ca jurnalist acreditat.
Nu la Cațavencu, normal. Mă acreditau în altă parte. Nu-mi dau seama unde, pentru că nu m-au interesat detaliile. Trebuia să merg în Pakistan. Începuse vânătoarea lui Osama bin Laden”, a mai spus Cornel Ivanciuc.
Recomandările noastre
