Un baiat nascut fara brate, adoptat din Romania, canta la tobe, chitara si inoata.
N-a auzit de Lipan „Tandarica”, insa s-ar intrece oricand cu el. Un baiat din Romania a uimit Anglia cu talentele sale. Casa sotilor Munn, construita in stil „half-wood”, pare o locuinta a hobbitilor din „Stapanul inelelor”, undeva prin Comitat.
Insa, in realitate, e undeva in Whittington, satuc de la marginea orasului Worcester, la kilometri buni de Londra agitata. Aici, romanul Cornel, fiul adoptiv al englezilor Ken si Doreen Munn, vorbeste despre pasiunea pentru Red Hot Chilli Peppers cu degajarea englezeasca proverbiala.
Baiatul, in varsta de 15 ani, pletos, cu un oarecare aer rebel, are acel „ceva” studiat care ii tradeaza pe toti adolescentii care se straduiesc sa se poarte de parca nu le-ar pasa de nimic. Sta relaxat pe canapea, vorbeste cumva in barba. Cornel - nume romanesc, sanatos - nu aduce deloc a sucevean, desi, inevitabil, este.
A fost adus in Anglia in la inceputul anilor ‘90 de englezii Doreen si Ken care, care aveau deja patru copii mari, casatoriti, unii cu odrasle proprii. L-au indragit totusi pe baiat si au hotarat sa-i ofere o sansa. L-au adoptat de la parintii romani, prea saraci ca sa-i poata oferi o viata normala. Cornel s-a nascut fara brate si i-a fost amputat un picior de cand era mic.
Semnele divine din Suceava
Ce se stie in Anglia despre romanul Cornel Hrisca-Munn: ca a invatat singur sa cante la tobe, la chitara bas, sa inoate si sa joace fotbal. Ca atunci cand nu se ocupa cu asta, merge la scoala. Ca ia premii peste premii pentru talentele sale.
Ken pune descoperirea lui Cornel in Romania pe seama divinitatii. Sotia sa, Doreen, impreuna cu un grup de alte cinci femei din Anglia, au trecut in 1990 prin judetul Suceava ca sa doneze cate ceva la orfelinatele de aici. „Era perioada in care pe la televizor se vorbea mereu despre orfelinatele din Romania”, spune Doreen.
Soarta a facut ca femeile sa ramana fara benzina pe undeva prin comuna Vama. „Si chiar in momentul ala, parintele Nicolae din sat traversa strada. L-am intrebat daca nu are benzina si doar Dumnezeu a facut ca el sa stie ceva engleza. Ne-am imprietenit, iar a doua oara cand am revenit in Romania am stat la surorile lui. Ne-a povestit despre cazul unui baietel care avea nevoie de operatie la picior”, isi aminteste mama adoptiva. Baiatul era Cornel. „Spune-mi: asta nu e semn divin?!”, exclama Ken.
Tatal spune ca pur si simplu nu s-au mai putut desparti de baiat. Astfel, Cornel a crescut pe englezeste in provincia linistita din Worcester. „Pur si simplu l-am indragit. N-am mai putut sa-l trimitem direct in Romania”, spune si mama adoptiva.
Intoarcerea acasa
Ken si Doreen recunosc ca, daca are talent baiatul, cu siguranta l-a adus cu el, legal, din Romania. Baiatul nu stie foarte multe despre tara de origine, dar poate localiza pe harta mai bine decat un englez obisnuit pe unde sunt orasele importante. Spune ca-i place Romania pentru ca-i plac lucrurile care sunt „altfel”.
„E greu de descris cum am vazut Romania. Mi-a placut tara. Am simtit ca sunt de acolo. Am simtit ca e acasa. Am simtit ca sunt legat de tara cumva. Dupa care am fost recunoscator pentru ca am iesit de acolo si ca am venit in Anglia. Acolo nu sunt oportunitati. Am fost foarte norocos”, povesteste Cornel despre intoarcerea acasa.
Parintii adoptivi l-au dus, acum cativa ani, sa-si cunoasca familia naturala. Au pastrat legatura, Cornel nu le-a purtat ranchiuna. „Am vazut-o pe mama, imi amintesc de intalnirea cu ea, dar n-as putea s-o descriu prea bine. A fost o senzatie ciudata. Am simtit ca sunt cumva detasat”, spune baiatul.
Printre celebritati
Se poate spune ca baiatul a gustat putin din fructul celebritatii. E mare microbist si a avut sansa sa-i cunoasca pe jucatorii de la echipa favorita, Manchester United. Iar, de la „concurenta” l-a cunoscut pe Adi Mutu, pe cand juca la Chelsea: „Mutu a fost foarte OK. Mi-a zis: „Noi, romanii, trebuie sa avem grija unul de altul”„.
Apoi, Ozzie Osbourne l-a intrebat de sanatate la o ceremonie, Tony Blair s-a fotografiat cu el, iar Ruud van Nistelrooy a fost cel care i-a dat vestea ca a castigat un premiu. „Odata, prin Italia, m-a recunoscut cineva pe strada. A zis: „Uite, e baiatul ala de la televizor!”. Dar nu mi-a adus parca nimic bun toata celebritatea asta. As prefera sa dea oamenii mai multi bani pentru actiuni caritabile”.
„Ea e Martha, prietena lui Cornel. S-au cunoscut la biserica, unde Cornel canta”, arata Doreen un album plin cu articole despre Cornel si o fotografie cu o fata blonda, alaturi de baiat.
„As vrea o cariera in media, prezentator TV sau ceva asemanator. Sau cu muzica. Aici, industria muzicala e gigantica. Poate pot sa fac ceva cu asta”, spune vesel baiatul. Dar nu s-a gandit inca prea serios la asta. „Deocamdata are doar 15 ani!”, spune Doreen, glumind mai mult ingrozita de perioada adolescentei care urmeaza.
DISTINCTIE
Argint pentru un tobosar roman
Talentul lui Cornel i-a adus medalia de argint la un concurs de tobosari din Anglia, la care s-au inscris peste 400 de artisti. Spune ca n-a auzit de Lipan „Tandarica”, insa ca e gata oricand sa se ia la intrecere cu el.
In 2004, Cornel a inotat 1.000 de metri in 45 de minute ca sa stranga fonduri pentru Ali Abbas, baietelul irakian care si-a pierdut bratele in razboi. Iar la 6 ani, pentru a strange fonduri in ajutorul lui Bobo, un prieten cu leucemie din Romania, a mers pe bicicleta 4 mile in jurul orasului.
Bobo a murit, insa lui Cornel meritele i-au fost recunoscute mai tarziu, cand a castigat distinctia „Child of Courage” la Premiile Pride of Britain. Cornel are si o fundatie caritabila: Cornel Trust Fund. Ideea a fost a lui si face asta pentru ca vrea sa dea ceva inapoi daca tot a primit atat de multe.
PROBLEMA IMIGRANTILOR
„E pacat, Romania e extraordinara” In Elm’s Cottage nu prea e loc de politica si polemica pe probleme de imigratie. Familia Munn a citit ziarele cu titluri despre romani care „invadeaza” Marea Britanie, a vazut reportajele TV in care sunt prezentati romani. Dar pur si simplu nu i-a afectat. Au vazut realitatea din Romania si e de ajuns sa inteleaga despre ce e vorba. „Nu m-am gandit prea mult cand am vazut stirile despre romanii care invadeaza Anglia.
E totusi ingrijorator pentru ca trebuie sa ai case si slujbe pentru toti. Nu e vorba doar despre romani, ci, de exemplu, despre polonezi care vin sa gaseasca de munca aici. Dar e pacat ca s-a intamplat asa pentru ca Romania este o tara extraordinara. Ce e nostim e ca exista si cealalta parte: englezii se duc si ei sa lucreze in alte tari”, spune timid, soptit, Doreen.