Platforma Disney a restrâns accesul la unele desene animate din repertoriul clasic, apreciind că sunt rasiste, deci dăunătoare copiilor.

Corectitudinea Politică nu cunoaște limite. Asemenea unui Procust modern, ea ciopârțește realitatea după standardele sale dictatoriale și aberante.

Un comentariu al lui Sami Biasoni în Le Figaro, pe care l-am tradus și adaptat pentru cititorii Evenimentului zilei. Titlul și intertitlurile îmi aparțin.

Walt Disney spunea că „adevărata problemă a lumii este că prea mulți oameni se fac mari”.

Probabil că prea mulți dintre copiii de odinioară au devenit adulți. Astfel încât nu mai reușesc să gândească în afara categoriilor problematice pe care se întemeiază noile utopii. Rasa, genul și specismul.

Aflăm că pe platforma Disney+, unele filme animate clasice au devenit atât de criticabile încât este necesar să fie însoțite de un avertisment scris, prealabil vizionării. Acesta precizează că ele includ „reprezentări învechite și/sau un tratament negativ la adresa persoanelor sau culturilor”.

Ar fi vorba despre stereotipe „deplasate” care ar putea avea o „influență nefastă” asupra spectatorului. Sau despre mântuire, prin promisiunea repetată a venerării a totemurilor „inclusivității” și „diversității”.

Sunt incriminate următoarele filme:

-         Peter Pan, din cauza reprezentării condiderate caricaturale și învechite a culturii amerindiene;

-        Pisicile aristocrate, pentru că prezintă niște pisici siameze folosind bețișoare cu un accent asiatic apăsat;

-        Dumbo, pentru că unul dintre corbii care cântă blues se numește Jim Crow (Jim Cioară).

Deși ele agită acum opinia publică, trebuie spus că precauțiile de mai sus nu sunt noi. Ele par să fi fost instituite încă din octombrie trecut.

Și sunt însoțite de interzicerea totală a filmelor incriminate pe canalul dedicat „Copiilor”

Ai fi crezut că Peter Pan este o odă atemporală adusă puterii imaginației. Că Pisicile aristocrate sunt un imn al depășirii condiției sociale prin iubire, curaj și muzică. În fine, că Dumbo este un elogiu adus împlinirii și acceptării de sine, dincolo de aparențe.

Deși ideea principală rămâne neschimbată, ea este stigmatizată cu pecetea unei condamnări morale anacronice. Totul în virtutea unui proces comod, care constă în judecarea faptelor trecutului după criteriile morale ale prezentului.

Cum ar veni: „Părinții au mâncat aguridă și copiii au gura strepezită”.

Corectitudinea Politică în vremea Regelui Soare

Animat de cele mai bune intenții pedagogice, ducele de Montausier s-a gândit să facă accesibilă Delfinului, fiul lui Ludovic al XIV-lea, o colecție de texte clasice latine și grecești.

Astfel, fiecare operă originală era însoțită de o rescriere (interpretatio), în general simplificatoare și pudibondă.

La aceasta se adăuga o explicație (annotatio), menită să explice textul dar și să „orienteze” în mod corect lectura.

Preceptorii morali ai epocii noastre au încetat să-i mai formeze pe regi: ei educă acum întregul popor. Stabilesc limitele până la care este îngăduit să meargă imaginația.