350.000 de copii din România au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Cifra este o estimare pe date de sondaj şi analize calitative ale Fundaţiei Soros. Categoria cea mai numeroasă de părinţi migranţi care lipsesc de lângă copiii lor sunt taţii. Studiul indică faptul că sunt aproximativ 115.000 elevi al căror tată se află în străinătate.

Dintre aceştia, 21% trăiesc fără tatăl lor de o perioadă cuprinsă între 2 şi 4 ani, iar 28% chiar de mai mult de 4 ani. În marea majoritate a cazurilor în care doar tatăl este plecat (94%), copii rămaşi în ţară se află în grija mamelor.

În ceea ce priveşte mamele, 15% dintre copii trăiesc în absenţa acestora de mai bine de 4 ani, iar 21% de o perioadă între 2 şi 4 ani. Jumătate din mamele acestor copii lipsesc de lângă copilul lor de cel mult un an. Pentru elevii a căror mamă este plecată, familia extinsă este un sprijin important. Doar 58% dintre ei locuiesc cu tatăl lor.

Datele arată că în cazul copiilor care au ambii părinţi plecaţi din ţară, 34% trăiesc fără părinţi de cel puţin doi ani, iar 54% de mai puţin de un an. Acest lucru înseamnă că în grupa de vârstă 10-14 ani, la nivel naţional aproximativ 12.000 de copii trăiesc de cel puţin doi ani în absenţa ambilor părinţi, iar aproape 19.000 se află în aceeaşi situaţie de un an. 65% dintre aceşti elevi se află în grija bunicilor, 24% sunt îngrijiţi de mătuşi sau unchi, iar restul de 11% de alte persoane.

Profilul familiilor cu părinţi emigranţi

Copiii cu părinţi emigranţi provin în proporţie mai mare din familii destrămate (părinţi separaţi, divorţaţi sau văduvi), iar familiile lor au in medie un nivel educaţional mai scăzut şi ocupaţii cu prestigiu uşor mai mic decât copiii fără părinţi emigranţi.

Acest lucru se poate explica în două feluri: pe de o parte grupul de părinţi emigranţi se autoselectează din grupul familiilor destrămate, a celor cu nivel educaţional mai scăzut (aceasta poate fi explicată prin apariţia problemelor financiare mai mari în cazul acestor persoane) şi, pe de altă parte, fenomen demonstrat de cercetări anterioare, migraţia produce creşterea divorţialităţii şi a destrămării familiei.

Copiii, cei mai afectaţi de plecarea părinţilor

Efectele migraţiei părinţilor sunt de două tipuri. Cele pozitive constau în îmbunătăţirea situaţiei financiare a familiei (îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată, etc) şi în posibilitatea de a călătorii în altă ţară, implicit contactul cu altă cultură. Pe de altă parte efectele negative se reflectă mai mult asupra psihicului copiilor.

"Datele de anchetă confirmă existenţa unei asocieri semnificative între absenţa ambilor părinţi sau doar a mamei şi frecvenţa simptomelor de deprimare la copii. În plus, s-a observat creşterea riscului apariţiei comportamentului deviant (consumul de substanţe interzise minorului, probleme cu poliţia şi cu profesorii de la şcoală) şi scăderea interesului pentru şcoală şi a rezultatelor şcolare", se arată în raportul Soros dat astăzi publicităţii.

La nivelul cunoaşterii comune, anumite fenomene sunt adesea explicate simplist, atribuind cu uşurinţă o relaţie de cauzalitate între două evenimente. În cazul migraţiei, un fenomen complex, cu multiple faţete, care se produce în timp şi spaţiu, afirmaţii generalizatoare de tipul "copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au rezultate şcolare mai proaste" sau afirmaţii ca "un copil de 12 ani s-a sinucis din cauză că mama lui a plecat să muncească în Italia" pot fi cel mult utilizate ca titluri pe prima pagină a ziarelor, însă validitatea lor este chestionabilă.

De reţinut este însă faptul că aceste consecinţe ale migraţiei asupra copilului sunt contextuale şi că sunt de cele mai multe ori întâlnite şi în cazul copiilor care provin din familii dizolvate fie prin divorţ, fie prin decesul unuia dintre părinţi, astfel încât copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt o categorie suplimentar expusă unor riscuri.

Părinţi fără copii

Există, însă, şi o altă categorie, de data acesta de părinţi fără copii. P. Roman ne-a sesizat cazul său în care birocraţia din România l-a depărţit de soţia şi fiica sa.

"Vara trecută am făcut greşeala, eu şi soţia mea, să mergem în România cu fetiţa noastră, născuta aici, în Italia. Am vrut să-i facem certificat de naştere românesc pentru că ni s-a spus că dureaza maxim 90 de zile. Am fost dispuşi să acceptăm să stăm 3 luni despărţiţi, nu era aşa mult, soţia fiind încă în concediu de maternitate. Au trecut aproape 6 luni de atunci şi nu ne-au dat nici certificatul şi nici un alt răspuns.Aşa că sotia şi fetiţa mea sunt blocate în România, soţia a pierdut locul de munca, iar fetiţa nu are nici un drept acolo. Am plătit până şi vaccinele, iar eu stau fără familia mea din cauza lor", ne-a scris cititorul Evenimentului Zile,i în speranţa că autorităţile se vor sesiza şi vor rezolva acest caz.