Copilăria în era digitală: „Mai bine fac pipi într-o sticlă decât să mă ridic de la computer”
- Cristina Olivia Moldovan
- 28 ianuarie 2012, 23:41
Copiii nu se mai satură de tehnologie. N-ar spune niciodată că s-au jucat suficient pe calculator, aşa cum nici adolescenţii nu s-ar declara plictisiţi de Facebook. Când ar trebui să intervină părinţii şi cum să impună limite?
Dacă tinerii ajung să-şi pună ceasul să sune noaptea la trei pentru a juca online în competiţii internaţionale, dacă nu se ridică de la computer cu orele şi nu le mai pasă de nimic din viaţa reală- putem spune că părinţii nu au ştiut când şi cum să spună „stop” şi să ofere alternative.
Din ce în ce mai mulţi Psihoterapeutul britanic Tanya Byron, care se ocupă de tinerii ce nu mai pot fi desprinşi de computer decât cu ajutorul specialiştilor, a publicat recent un articol în The Sun în care atrage atenţia asupra pericolelor la care sunt expuşi copiii generaţiei digitale. Ea susţine că numărul celor care folosesc tehnologia la extrem afectându-le viaţa de zi cu zi este în creştere, tocmai pentru că părinţii nu ştiu să stabilească limite. Cât de departe merge obsesia „Jocul şi tehnologia nu sunt ceva rău. Internetul oferă oportunităţi uriaşe de învăţare, comunicare şi socializare. Mai mult, există foarte multe jocuri geniale de strategie şi educaţionale pentru copii şi tineri”, spune specialistul. Unii, însă, ajung dependenţi de tehnologie. „Am lucrat cu astfel de copii, care preferă să urineze într-o sticlă, aşezată la îndemână lângă computer, decât să părăsească monitoarele”, spune ea.
Să înveţe de la părinţi Eforturile părinţilor ar trebui să se îndrepte spre stabilirea limitelor şi a regulilor. Ei sunt cei care trebuie să-şi înveţe copiii să nu ofere date personale pe internet, să raporteze agresiunile, să seteze jocurile în aşa fel încât să le fie protejată intimitatea, etc. „Nu putem critica felul în care copiii folosesc tehnologia atâta timp cât nu îi învăţăm cum să facă acest lucru în siguranţă. Nu deschidem uşa casei şi îi trimitem să traverseze strada, fără să îi învăţăm înainte cum să o facă. Acelaşi lucru se aplică şi în acest caz”, spune psihologul britanic.
Adicţie sau nu? Semnalele clare ale faptului că s-a depăşit limita normalului sunt, spun specialiştii, atunci când copilul ajunge în faza în care jocurile şi internetul devin mai importante decât întâlnirile cu prietenii şi timpul petrecut cu familia, iar pasiunile pe care le avea odată sunt date uitării. Psihologul Cristina Călărăşanu spune că specialiştii nu au stabilit încă foarte clar dacă obsesia pentru computer poate fi privită ca o formă clasică de dependenţă. „Psihanalistul francez Serge Tisseron, care a studiat în profunzime acest fenomen, afirma că un jucător excesiv nu este neaparat într-o situaţie patologică, ci că totul depinde de modul în care integrează în viata sa acest obicei de a juca fără a dezechilibra alte componente. Sigur că la copii este nevoie de sprijinul şi intervenţia adultului”.
E nevoie de repere Atunci când vine vorba de internet, limitele, care îl ajută pe copil să ştie cât şi cum poate folosi computerul, sunt foarte importante, spune psihologul. La fel de important este şi ca adultul să-l ajute să „cearnă” informaţia. „Adesea, copilul este copleşit de invazia de stimului cu care se întâlneşte. Nu este nevoie să i se interzică în totalitate accesul, dar este bine să i se ofere repere, să ştie ce caută, unde caută. Părintele trebuie să fie atent la ceea ce poate apărea nou sau imprevizibil, pentru a-i explica celui mic”, spune Cristina Călărăşanu.
Atenţie la interdicţii! Atunci când computerul a devenit foarte important pentru copil, a-l interzice cu desăvârşire înseamnă un atac la adresa lui. „Nu este un război pentru a arata cine are puterea să interzică şi cine trebuie să se supună, ci este nevoie de comunicare, în care copilul să poata exprima la ce îi foloseşte timpul petrecut la computer, ce simte el acolo, ce nevoie are de a fi acolo, iar părintele să poată aduce în discuţie ideea echilibrului între dorinţe şi cerinţele de zi cu zi”. Psihologul îi sfătuieşte pe părinţi să se intereseze de conţinutul jocurilor online şi de modul în care se joacă, acest lucru ajutându-i să afle multe lucruri despre copil şi despre ideile sale.