TENACITATE. Crescută prin case de copii încă de la 1 an, Florina Diana Simion visează să devină manager, cântăreaţă sau actriţă.

Olteancă get-beget, Florina Diana Simion a fost abandonată de părinţi de la 1 an. Dar, deşi a crescut prin orfelinate, şi-a văzut de şcoală. Dotată şi cu simţ artistic, Florina a câştigat simpatia şi respectul celor din jur, dar şi locul III la concursul naţional „Floare de Colţ”.

Acum, la aproape 20 de ani, se gândeşte să urmeze o facultate care să-i asigure un viitor de manager, dar să urmeze în paralel şi cursuri de actorie. Pa ra - doxal, în ochii ei nu există acea lucire de tristeţe după care se recunosc copiii crescuţi prin orfelinate, ci scânteia de spe ranţă şi siguranţa reuşitelor viitoare.

Familie din trei surori

Mama le-a părăsit pe Florina şi pe surorile sale mai mari când ea avea doar 1 an. Tatăl a dus-o numai pe ea la orfelinat, că nu ştia să se ocupe de un copil atât de mic. A crescut printre ceilalţi copii, fără vreo amintire despre părinţi. A ţinut legătura doar cu surorile. Tatăl, rămas la ţară, le vizita rar.

Pe mamă, Florina a cunoscut-o abia la apropierea de majorat. „I-am mai văzut, dar niciodată nu va fi ceva între noi. Ei cu ale lor, eu cu ale mele. Nu-i judec şi nici nu-i condamn. N-am nevoie de nimic de la ei, pentru că m-am obişnuit să mă descurc singură”, spune ea cu glas îngăduitor, în care i se citeşte totuşi satisfacţia de a fi reuşit prin propriile forţe. „Este o fată puternică, ambiţioasă şi ascultătoare. Şi învaţă şi destul de bine. Ce mai, un copil deosebit, pe care sunt sigură că l-ar fi dorit mulţi părinţi!”, o caracterizează succint diriginta ei, profesoara Cristiana Lazăr.

Blestemul de bun augur

Şcoala generală a făcut-o ca „locatară” a Centrului de Copii „Zorile”. „Toţi din clasă eram de acolo, aşa că ne ve deam toată ziua. Mai greu mi-a fost când am venit la liceu. A fost prima dată în care eram alături cu copii care aveau o familie, iar purtările lor mi se păreau ciudate. A fost foarte greu să mă obişnuiesc, dar am reuşit după câteva luni”, îşi aminteşte Florina. „De vină” că a ajuns la un liceu bun este educatoarea Cornelia Vasile, care a intuit posibilităţile pe care le avea copila brunetă şi firavă, cu ochi jucăuşi. Acum, tânăra de la „Zorile” are 19 ani şi este în clasa a XII-a la Colegiul Economic „P.S. Aurelian” din Slatina.

Pe la 15 ani a descoperit că poate să şi facă muzică, nu doar să o asculte. Tot mergând în vizită la o prietenă de-a ei care avea chitară, Florina a început să înveţe s-o folosească şi ea. Apoi a primit propria ei chitară, la care cântă şi acum. Ana Maria Ferencz şi Bambi sunt preferatele ei într-ale muzicii şi le preia repertoriul ori de câte ori are timp liber. La 16 ani, a fost cooptată într-un cerc de teatru, la liceu. Remarcată, a fost aleasă să reprezinte unitatea şcolară la concursul „Floarea de Colţ”, faza judeţeană. A ocupat lejer locul I, recitând „Blestemul Bălii”, poemul cu care începe a doua carte a Liliecilor lui Marin Sorescu.

Aceeaşi poezie, recitată la faza naţională de la Bucureşti, i-a adus locul III pe ţară, o medalie şi 17 milioane de lei vechi. „Din banii de premiu mi-am cumpărat telefon mobil şi cosmetice, haine...”, înşiră Florina lista de cochetării pe care şi le-a permis din primii ei bani câştigaţi prin artă. Vârsta romantismului îşi pune amprenta şi pe actorii admiraţi de ea. „Gabriela Spanic şi Edith Gonzales sunt preferatele mele. Iar telenovela preferată este «Pe cuvânt de femeie!»”, zâmbeşte Florina, cu subînţeles.

Şase fete de... apartament!

De când a intrat la liceu, Florina locuieşte într-o casă de tip familial, îm pre ună cu alte cinci colege. „Este de fapt un apartament de bloc cu trei camere, din cartierul Zahana. Stăm câte două în cameră. În fiecare miercuri ni se aduc ali mentele, cu tot cu meniul pe o săp tămână. În fiecare zi avem câte un pedagog care urmăreşte să respectăm meniul”, descrie Florina situaţia ei locativă.

Ea apreciază că trăieşte în condiţii mult mai bune decât unii colegi, care au familia lor. Dar, deşi pare un sejur prelungit într-o tabără „de oraş”, nu este deloc aşa. „Nu putem locui aici decât dacă suntem eleve sau studente. Altfel, ne mai ţin doar câteva luni, până găsim de muncă, şi afară! Este un motiv în plus ca să învăţăm bine, să luăm Bacul cu brio şi apoi să mergem la facultate”, se arată optimistă Florina.

FĂRĂ BANI Nici gând de meditaţii particulare!

Pregătirea apropiatului Bacalaureat a blocat elanul artistic al Florinei. „Trebuie să învăţ foarte mult pentru examen că, dacă pic, trebuie ca în vară să stau cu burta pe carte pentru sesiunea următoare!”, spunea ea cu părere de rău pentru că praful s-a cam aşternut pe chitară.

Însă perspectiva de studentă la Finanţe-Contabilitate şi garanţia unui acoperiş pe următorii ani îi dau putere să se rupă de artă pentru o perioadă. Dacă din punct de vedere locativ şi al hranei Florina n-are nicio grijă, pentru micile necesităţi şi plăceri ale vârstei nu stă deloc pe roze.

Singurii bani pe care-i primeşte sunt cu puţin peste 200 de lei lunar - alocaţia de 28 de lei şi bursa „Bani de liceu”, de 180 de lei. Acest venit se diminuează considerabil pe timpul vacanţelor, vara fiind aproape inexistent. „Bursa ne este acordată doar în funcţie de numărul de zile de şcoală din lună, deci nu şi pe perioada vacanţelor. Pentru un ban în plus pe vară, ne-am mai angajat şi noi...”, recunoaşte viitorul manager.