O nouă ecranizare a basmului cu Albă ca Zăpada și cei șapte pitici stârnește controverse în numele „corectitudinii politice”. Criticii susțin că noul film nu respectă linia producției Disney din 1937, cu care au crescut generațiile de până acum. Pe de altă parte, trebuie să spunem că nici filmul Disney, care pare să fi devenit punctul de referință, nu se ține de basmul cules de frații Grimm, la 1812.

Viitoarea ecranizare a poveștii Albă ca Zăpada, producție cinematografică ce urmează să fie lansată anul viitor stârnește numeroase controverse în numele „corectitudinii politice”. Criticii susțin că viitorul film denaturează povestea transpusă filmul animat din 1937 de Walt Disney. Făt Frumos și cei șapte ptici ar fi fost înlocuiți cu creature magice, iar prințesa nu mai este o adolescentă cu pielea albă, buze roșii și păr negru, ci o frumusețe latino-americană.

Daily Mail a publicat câteva fotografii din timpul filmărilor, care prezintă pe eroii principali, pe Albă ca Zăpada, pe prinț și pe cei șapte pitici. Controversa se referă la faptul că piticii sunt altfel în ceea ce privește înălțimea, sexul și etnia.

Din filmul lui Disney, care pare să fi luat locul basmului original, ca punct de referință a rămas doar titlul, susțin criticii. Albă ca Zăpada nu mai are „pielea albă ca laptele”, ci este de origine latino-americană, cei 7 pitici, nu vor mai fi pitici, iar prințul și-a pierdut rolul de salvator, pentru a arăta că și o femeie se poate descurca singură.

În replică, protagonista, Rachel Zegler, apără noua producție spunând că modificările aduse nu fac decât să modernizeze basmul. Compania Disney a explicat că s-a consultat cu mai mulți membri ai comunității de „pitici” și a dorit „o abordare nouă a poveștii”. Scenariul a fost scris de Greta Gerwig, regizoarea filmelor „Barbie” și „Little Women”, o maestră în modernizarea marilor clasici ai literaturii.

Diferențe între producția Disney și basmul original

Pe de altă parte, ca să fim corecți până la capăt trebuie spus că nici filmul clasic de animație, lansat de Disney în 1937, nu respectă basmul original cules de frații Grimm în 1812. Și acesta a fost „modernizat” și adaptat astfel încât să poată fi vizionat de copii. Altfel, dacă ar fi respectat linia originală, anumite scene ar fi provocat coșmaruri spectatorilor, iar Albă ca Zăpada ar fi intrat în categoria filmelor horror.

„Albă ca Zăpada” a lui Disney este o versiune cosmetizată a poveștii fraților Grimm, mult mai înspăimântătoare. Creatorii peliculei au evitat anumite detalii sinistre, modernizând povestea din 1812 în acord cu sensibilitățile epocii în care trăia.

Detaliile sinistre din povestea Albei ca Zăpada

Astfel, în povestea originală, „Micuța Albă ca Zăpada”, așa cum se numea, regina cea rea îi cere unui vânător să o ducă pe fetiță în pădure și să o ucidă. În versiunea fraților Grimm, regina cere ca vânătorul să-i aducă înapoi organele interne ale fetei care să-i dovedească moartea.

„Ucide-o, și, ca dovadă a morții ei, adu-mi înapoi ficatul și plămânii!”, spune povestea.

Vânătorul omoară un mistreț îi recoltează ficatul și plămânii pe care le aduce reginei ca dovadă. Apoi este descrisă o adevărată scenă de canibalism, căci regina ia organele, crezând că sunt ale copilei și le mănâncă.

„Bucătarul le-a fiert cu sare și femeia cea rea le-a mâncat, crezând că mâncase plămânii și ficatul Albei ca Zăpada”, au scris frații Grimm.

Îm versiunea originală, regina încearcă să o ucidă pe Albă ca Zăpada de trei ori. Prima oară, o pune să încerce un corset, pe care îl strânge atât de tare, încât fata leșină. Este salvată de pitici care taie șnururile cu care fusese strâns corsetul. A doua oară, îi vinde fetei un pieptene otrăvit, pe care aceasta și-l pune în păr și leșină din nou. Salvarea vine din nou de la piticii care o descoperă leșinată.

Cum este salvată Albă ca Zăpada în basmul fraților Grimm

Abia la a treia tentativă de omor, vrăjitoare folosește mărul otrăvit care îi rămâne Albei ca Zăpada în gât, ca în film. În versiunea fraților Grimm, când prințul trece pe lângă sicriu, hotărăște să o ia cu el pe Albă ca Zăpada, deși părea moartă. Piticii sunt de acord, însă atunci când scot sicriul din casă, unul dintre ei se împiedică, iar fata scuipă mărul otrăvit și revine la viață. În poveste, prințul nu o sărută ca să o readucă la viață, ca în filmul din 1937. Deci, din acest punct de vedere se poate spune că noua ecranizare respectă ceea ce au scris Frații Grimm.

Cei doi se îndrăgostesc și hotărăsc să se căsătorească. Doar că, în povestea de la 1812, Albă ca Zăpada are doar șapte ani, la momentul căsătoriei cu prințul, iar nu 14 ani ca în filmul Disney pe care mulți îl confundă cu basmul original.

Inclusiv sfârșitul reginei malefice este diferit în cele două versiuni. În film, piticii o fugăresc pe regina cea rea în pădure, iar aceasta moare căzând de pe o stâncă, lovită de un fulger.

Finalul original, al fraților Grimm, este descrierea unei scene de tortură crâncenă. Regina vine la nunta celor doi iar acolo este încălțată cu pantofi de fier înciși pe cărbuni și pusă să danseze până la moarte.

„Au pus o pereche de pantofi de fier pe cărbuni încinși. Apoi, regina a fost obligată să încalțe pantofii înroșiți în foc și să danseze până când a căzut moartă”, au scris frații Grimm.

Originea basmului cules de frații Grimm

Un istoric german, Eckhard Sander, susținea într-o lucrare publicată în anul 1994 că sursa de inspirație a poveștii Albei ca Zăpada ar fi o istorie reală. Potrivit istoricului, povestea s-ar fi bazat pe viața lui Margarete von Waldeck, o contesă germană născută în 1533. La vârsta de 16 ani, ea a fost silită de mama vitregă, Katharina de Hatzfeld, să se mute în Wildungen, Bruxelles. Acolo Margarete s-a îndrăgostit de un print, cel care avea să devină regele Filip al II-lea al Spaniei.

Părinții vitregi ai fetei nu au fost de acord cu această relație, considerând-o a fi „un inconvenient politic”. Nici regele Spaniei nu a fost de acord cu dragostea dintre cei doi. Drept urmare, și-a trimis agenții secreți ca să scape de tânăra Margarete. Ea a murit în mod misterios la vârsta de 21 de ani, fiind aparent otrăvită. Iar informațiile care circulau în vremea respectivă îl indicau drept posibil responsabil pe regele Spaniei, care s-a opus poveștii de dragoste.

În povestea aceasta nu apar, însă, și cei șapte pitici. Dar istoricul german avea o explicație. Se pare că tatăl fetei deținea mai multe mine de cupru în care lucrau copii tratați ca sclavii. Din cauza condițiilor inumane de muncă, cei care supraviețuiau aveau probleme de creștere. Din acest motiv erau numiți „pitici”.

Cât despre mărul otrăvit, Sander crede că și-a avut originea într-un eveniment din istoria Germaniei. Se spune că un bătrân a fost arestat deoarce dădea mere otrăvite copiilor despre care credea că-i fură fructele din livadă.