De când a fost lansată contraofensiva, trupele ucrainene avansează la pasul soldatului. Dar avansează. Excluzând o serie de date tehnice, tabloul de război de pe linia frontului seamănă cu încleștarea dintre aliații anglo-francezi - cărora li s-au adăugat americanii, din 1917 - și germani în Primul Război Mondial.

O sută de metri înseamnă un avantaj, un pâlc de arbori o redută iar un câmp de floarea soarelui poate fi o ascunzătoare sau o bază de lansare a unui atac. Liderii ucrainenii au înțeles că trebuie să aibă răbdare dar aceasta pare că lipsește observatorilor internaționali și mai ales celor care ajută material Kievul.

Președintele Zelenski nu se teme atât de ruși cât de ,,oboseala’’ față de cauza ucraineană care își face loc în rândul opiniei publice și decidenților occidentali. Și se mai teme de ceva: să nu-și poată ține cuvântul față de conaționali. Cele două temeri sunt ombilical legate între ele.

Ucrainenii s-au maturizat iar rușii sunt în așteptare...agresivă

Ucrainenii nu au fost impresionați de așa-zisa ,,criză’’generată de acțiunea lui Evghenii Prigojin în luna iunie. Ei știu că o schimbare de regim la Moscova nu va modifica prea mult intențiile sau modul de acțiune al rușilor. Cu atât mai puțin mentalitatea acestora în ceea ce-i privește. Au învățat însă altceva. Mașina de război a Moscovei e încă puternică și a devenit prudentă. Rușii știu că timpul lucrează în favoarea lor și le va rezolva unele dintre probleme. Modul lor de gândire nu mai e același față de acum un an. Au învățat din greșelile trecutului și așteaptă ca unitatea Ucrainei și a aliaților ei să se erodeze ireversibil. Semne au apărut mai demult, chiar de anul trecut, dar la Vilnius s-a văzut diferența de opinii.

Pentru că în America vor fi alegeri prezidențiale în 2024 și toți ar dori ca războiul să se încheie până atunci pentru a nu influența precesul electoral.

Agresivitatea blitz-ului din prima fază a ,,operațiunii speciale’’ a lăsat locul unei ,,așteptări strategice’’. Dacă în prima parte a anului trecut, noi - mă refer la cei care comentam evoluția frontului devenind analiști militari ad hoc și ne permiteam profeții, în general discutabile  - acum acest lucru este aproape imposibil. Un exemplu: știm din surse ucrainene - aici trebuie să adaug că Kievul a devenit un maestru în războiul informațiilor -  că este vorba de o ,,ofensivă de vară’’. N-aș putea exclude ca, de fapt, să se pregătească adevărata ofensivă pentru toamna viitoare sau chiar pentru iarnă.

Toată lumea vrea rezultate...vizibile

Rezultatele de până acum ale ucrainenilor sunt modeste fără consecințe majore în plan tactic. Nu sunt pe măsura așteptării susținătorilor occidentali conștienți că un succes major al Kievului ar determina o reducere semnificativă a criticilor la adresa sprijinului acordat Ucrainei. Dacă ucrainenii luptă pe un front fizic în est, în vest trebuie să acționeze pe unul politico-diplomatic pentru a-i convinge pe aliați că războiul va fi lung iar susținerea trebuie să dureze până la sfârșit. Cum ar spune W. Churchill, contraofensiva este doar ,,sfârșitul începutului’’.

De cealaltă parte, rușii s-au concentrat pe îmbunătățirea aspectelor tehnico-tactice și a lanțului de comadă, reducând superioritatea calitativă a ucrainenilor - determinată de cooperarea multidisciplinară cu Occidentul - mai ales pe segmentul preciziei armelor. Nu se observă un progres semnificativ în utilizarea avioanelor de luptă - probabil se așteaptă livrarea aeronavelor F-16 către Ucraina, adică sfârșitul toamnei - însă folosirea masivă a elicopterelor de atac și-a dovedit eficiența împotriva atacurilor terestre ucrainene. Trebuie menționat faptul că acestea din urmă au fost încetinite de sistemul complex al câmpurilor de mine, capcanelor antitanc și tranșeele construite de ruși în urmă cu 6-7 luni. ,,Ucraina (sud-estul ocupat, de fapt - n.r.) este țara cu cele mai multe mine din lume, mai multe decât în Afganistan sau Siria’’, se preciza recent în Washington Post.

De ce contraofensiva de acum nu seamănă cu cea de anul trecut

Situația este complet diferită de cea din timpul contraofensivei care a avut loc toamna trecută. Atunci, rușii nu dispuneau de forțele necesare garantării unei densități operative eficiente în sud, în regiunea Herson și în nord, la Harkov. Ucrainenii i-au făcut să creadă că pregătesc un atac în sud. Comandamentul rusesc a adus aici trupele din nord lăsând descoperit Harkovul care a fost recucerit de ucraineni. O surpriză strategică de acest gen nu mai este posibilă astăzi. Rușii și-au intensificat măsurile de supraveghere și au forțe mult mai numeroase în teren. Șansele ucrainenilor de a crea breșe în apărarea rusească s-au redus considerabil rămânându-le varianta unor atacuri frontale, riscante și cu mari pierderi umane. Nu cred că și le pot permite dacă ținem seama că în viitor Ucraina trebuie reconstruită și va fi nevoie de forță de muncă tânără. Rușii nu gândesc în acest mod. Carne de tun au din belșug...

Avantajele ucrainenilor

Diferențele de organizare dintre cele două armate sunt încă în favoarea ucrainenilor fiind evidențiate de asimetria sistemelor de comandă și control. Cel ucrainean este flexibil cu o anumită autonomie a comandanților de nivel mediu. Ei pot avea inițiative atunci când situația din teren le este favorabilă. Doctrina militară rusă nu lasă loc unor inițiative de acest tip. Sistemul de comandă și transmitere a ordinelor este ierarhizat în mod rigid, cu organizare piramidală și eficiență mai redusă deși au început să apară schimbări menite să fluidizeze comunicarea internă. Se observă însă un progres semnificativ în plan tehnic. Rușii au găsit modaliatea de a interveni în sistemul GPS american cu ajutorul căruia se realizează ghidarea dronelor și rachetelor Himars reducându-le precizia și evident, eficiența. Presiunea frontului conduce uneori la creșterea capacității inovative a complexului militar-industrial. S-a întâmplat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pornind de la aceste considerente și încercând să generalizez problematica în discuție - cu riscul de acoperi doar o parte din aspecte - observ că, în esență, contraofensiva Ucrainei nu va aduce rezultate rapide ca cea precedentă. Rușii acționează cu o anumită prudență însă principalul lor handicap rămâne rigiditatea sistemului militar, greu de schimbat pe termen scurt la care se adaugă moralul scăzut al trupelor.

Între timp, cei care conduc mașina de război rusească nu-și fac scupule atunci când acționează în afara liniei frontului lovind obiective civile, distrugând infrastructura și omorând oameni nevinovați. Ca de exemplu la Lvov - departe de front cât este și Bucureștiul - sau la porturile de pe brațul Chilia care odinioară erau românești iar acum  vedem exploziile de pe teritoriul nostru național.