Ștefan, alias Fane, a reușit să se lase de droguri, cu voință și sprijinit de familie. Spune că a trecut prin cel mai negru coșmar cât timp s-a drogat. De două ori, medicii au reușit să-l resusciteze. A stat două săptămâni cu sârme în gură după ce a fost prins de bodyguarzii unui om de afaceri căruia i-a spart mașina, la Piața Alba Iulia, și i-a furat un diplomat cu acte, îndemnat de membrii unei grupări infracționale.

Azi vă prezentăm povestea unui tânăr care, după opt ani de heroină injectabilă a reușit să se lase de droguri. Ștefan Ionel, zis Fane, are acum 36 de ani. A reușit să se lase de droguri, heroină injectată, doar după ce s-a mutat din București, într-un sat de lângă Urziceni. Are trei copii și o soție care îl ține din scurt.

Muncește în București și face naveta o dată la două săptămâni. L-am cunoscut într-o după-amiază de duminică. I se terminase tura și se întorcea la Urziceni. Era încărcat cu de toate pentru copii. El este cel pe care se bazează familia. Locuiește într-o curte de aproape 1.000 de metri pătrați și într-o casă cu șapte cămăruțe împreună părinții lui, cu socrii și cu cei doi frați ai soției care și ei au familie. În total 14 suflete.

„Am lăsat casa muzeu”

„Nu tot timpul am fost așa gospodar”, spune el. „Am fost un golan. Am stat pe Aleea Sinaia din Doamna Ghica din Capitală. M-am drogat de la 18 ani. Anturajul. Seară de seară mă întâlneam cu ei și băgam la venă. Nu realizam ce se întâmplă cu mine. După un timp am ajuns să fiu dependent de heroină. Mergeam undeva pe strada Olteniței și luam marfă. Era gata făcută. Pentru ea făceam orice. Furam din casă... I-am vândut mamei aproape tot. Tata, care a fost mai ager la minte, a dus la țară bunurile de valoare. Casa în care stăteam eu cu cei doi frați ai mei era aproape goală. Dacă nu mă drogam mă durea carnea pe mine. Eram nervos și eram în stare să fac orice pentru droguri. Așa am ajuns să stau două săptămâni în spital, cu sârme în gură. Dar vă spun mai târziu de ce.” Discuția noastră este întreruptă brusc de un țânc de vreo patru anișori. „Tati, vreau și eu o înghețată!”. „Unde-i Nicoleta?”, îl întreabă Fane pe cel mic, Alex, despre fata cea mare care are șapte ani. „Este la al lui Bibică”, răspunde cel mic. „Uite aici 20 de lei, ia-o pe Nicoleta și cumpărați înghețată. Ia-l și pe Nicu și cumpărați-vă toți.”

Pentru familie

„Ei sunt tot ce am mai scump pe lume. Pentru ei muncesc și trăiesc. Am fost un nenorocit, dar Constantin, un polițist de la Secția 7 din Capitală, m-a adus pe drumul cel bun. Câtă bătaie am mâncat de la el, nu am luat nici de la tata. Omul acela a reușit să mă facă să mă las de droguri. Cum mă prindea mă controla. A stat după mine două săptămâni. Nu puteam să fac nicio mișcare fără să știe el. Într-o zi, am plecat să îmi cumpăr marfă. Făcusem rost de niște bani. Mi-am luat două doze pe care mi le-am făcut acolo”, povestește Fane ținând privirea în doza de bere pe care o ținea în mână.

Resuscitat de două ori

„M-am trezit la spital, cu perfuzii. Doctorii de la Bagdasar mi-au spus că am fost la un pas de moarte. De două ori m-au resuscitat! M-au internat la dezintoxicare, dar am fugit. Am plecat desculț și în pijamale. Când am ajuns acasă, mama, săraca, nu știa ce e cu mine. Era obișnuită să plec de-acasă câte o săptămână. M-am schimbat și am ieșit pe străzi. M-am întâlnit cu gașca. A! Nu v-am spus că îmi făcusem o prietenă, Sanda. Nu știu ce găsise la mine, dar mă iubea. Lucra la un magazin de telefoane. Nu se droga. Era o fată liniștită. Cum, necum, mai aveam și o altă fată, din gașca noastră cu care mă drogam. Într-o zi, i-am promis Sandei că mă las. Da, de unde! M-am dus și am luat cinci seringi cu marfă. Eu știam că Sanda lucrează dar, când colo, la Bucur Obor, dau nas în nas cu ea. Parcă mă aștepta. Eu aveam seringile puse la brâu. M-a luat în brațe și le-a simțit. S-a declanșat un scandal, acolo în mijlocul străzii… „I le duci lu nenorocita aia”, mi-a spus. „Dă-mi și mie!”, îmi zice. Eu nu am vrut să-i dau, dar până la urmă m-a convins și i-am dat. Și-a făcut-o acolo, pe stradă”, îmi spune Fane, uitându-se în ochii mei.

 

Băgat în spital de bodyguarzi

„Într-o zi, nu aveam bani de droguri. Unul din gașca mea îmi spune că îl cunoaște pe un tip din Ferentari care ne dă pe datorie. Am plecat și ne-am întâlnit cu el la Piața Rahova. Îmi spune că îmi dă! Mi-o arată dar îmi spune că trebuie să fac ceva pentru ea. Era însoțit de alți trei băieți pe care nu îi cunoșteam.

M-am urcat într-o mașină și am mers în Piața Alba Iulia. Eu am stat în mașină, iar ei au coborât. S-au întors și mi-au spus că este un Mercedes parcat și că în spatele scaunelor este o geantă. Să le-o aduc lor. Am reușit și am furat-o. Le-am dat-o lor și am primit marfa. După 4-5 ore, eram pe Aleea Sinaia. Oprește o mașină și din ea coboară patru inși. M-au bătut rău să le spun ce am făcut cu geanta. Erau însoțiți de un bărbat cu mustăți, așa ca ale lui Țiriac. Mi-au spus că în geantă erau acțiuni la purtător în valoare de un miliard de lei. Nu am avut ce face și le-am spus. Mai mult prin semne fiindcă nu mai puteam să vorbesc. M-au aruncat în fața Spitalului de Urgență. Am stat două săptămâni cu sârme în gură!

Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă las. Sub ochii mei mi-au murit doi prieteni de la supradoză. Am plecat cu mama, tata și frații mei la Urziceni. Timp de două săptămâni am crezut că mor. Tremuram tot. Mă dureau toate oasele. Dar nu m-am lăsat. După opt ani de heroină injectată am reușit să nu mă mai ating de ea. Am rupt orice legătură cu gașca. Iar acum am o familie frumoasă. Eu am reușit”, încheie Fane povestea. Pe poartă intrau cei trei copii ai lui, fericiți, și cu înghețată în mâini.