La unele specii de păsări, forma ascuţită a aripilor, mai aerodinamice şi cel mai bine adaptate pentru călătoriile foarte lungi, a evoluat în numai o jumătate de secol spre o formă mai rotunjită, potrivită pentru zborurile pe distanţe scurte, au constatat cercetători de la Universitatea din Gdansk, care au pus acest fenomen pe seama încălzirii globale.

De 55 de ani, specialiştii polonezi capturează păsări în acelaşi loc şi le studiază cu aceleaşi metode, fără întrerupere, creând cea mai mare şi cea mai cuprinzătoare bază de date aflată în curs de elaborare din lume. 

"S-ar putea pune întrebarea de ce studiem de 55 de ani aceleaşi păsări. Dar, chiar şi într-o astfel de perioadă scurtă de timp, aceste păsări au evoluat: forma aripilor s-a schimbat, deoarece păsările se adaptează la noile condiţii climatice impuse acestora de încălzirea globală, de urbanizare, de defrişări", a explicat Jaroslaw Nowakowski, ornitolog polonez de la Universitatea din Gdansk, doctor în biologie şi liderul acestui proiect, transmite Agerpres. "Evoluţia este în faţa ochilor noştri. Aceasta nu este o istorie a dinozaurilor", a mai declarat el

Este nevoie de mâini de dantelăreasă pentru a scoate dintr-o plasă suspendată între arborii unei păduri de pini cea mai mică pasăre din Europa care vine zburând împreună cu mii de alte păsări migratoare pe o peninsulă din Marea Baltică. Cu degetele sale groase şi alura de colos, Jaroslaw Nowakowski nu are aerul că ar putea-o face, dar eliberează cu gesturi sigure şi delicate aripile fragile ale unui "auşel cu capul galben" (Regulus regulus) care cântăreşte 4,5 grame. El îl aşează într-un mic sac de bumbac şi îl duce până la un laborator amenajat în apropiere, sub un cort, relatează agenţia franceză de presă.

Cercetătorul studiază pasărea, o cântăreşte şi îi măsoară diferite pene ale aripilor, precum şi picioarele şi coada. Apoi, cercetătorul îi pune un inel cu un număr, după care o eliberează pentru a-şi continua migraţia spre sudul sau vestul Europei.

Cifrele din baza de date sprijină ideea evoluţiei acestor păsări, Nowakowski constatând că la unele specii forma ascuţită a aripilor, mai aerodinamice şi cel mai potrivit adaptate pentru călătoriile foarte lungi, a evoluat spre o formă mai rotunjită, bună pentru zborurile pe distanţe scurte. Şi toate acestea pentru că încălzirea globală a fost atât de bruscă în ultimii ani.

Acesta este cazul în special în ceea ce priveşte 'piţigoiul mare' (Parus major), ale cărui aripi sunt rotunjite, notează AFP.

Dacă vreodată se va răci brusc clima, aceste păsări nu vor putea fi capabile să migreze spre zone mai calde. În acelaşi timp, dacă încălzirea globală continuă şi suprafaţa Saharei se va extinde, unele specii de păsări nu vor mai fi capabile să zboare peste acest deşert.

"Prin intermediul studiilor noastre, am pus dovezile pe masă şi putem alerta opinia publică. Dar fără mare efect, în general ...", a deplâns ornitologul situaţia.

Lungă de 96 de kilometri şi cu o lăţime de doi kilometri, peninsula Vistula, dintre Marea Baltică şi un golf, este împreună cu Gibraltarul şi Strâmtoarea Bosfor, unul dintre locurile cele mai renumite în ceea ce priveşte păsările migratoare.

"Unicitatea noastră constă în faptul că aici se intersectează trei rute migratoare", a spus Nowakowski.

Ornitologii polonezi marchează în trei centre de studiu de la Marea Baltică circa 50.000 de păsări pe an, cea mai mare parte de mici dimensiuni, cum sunt vrăbiile.

Când ele zboară spre sud, un alt pericol le pândeşte: vânătoarea şi braconajul de pe coastele mediteraneene. În Franţa, Grecia, Malta sau Sicilia carnea de becaţină, de pildă, este considerată o delicatesă, deşi muşchii săi au foarte puţină carne.

Uneori, inelele de marcare puse se întorc înapoi la baza de cercetare, fiind regulă ca ele să fie returnate în ţara de origine atunci când sunt găsite. "Mai mult de un francez îşi sparge probabil dinţii atunci când mănâncă pateu făcut din păsările noastre", a explicat cercetătorul cu menţiunea că în cutia prin care este returnat inelul sunt scrise locul unde fost găsit şi, uneori, menţiunea 'pateu' ", a explicat Nowakowski, citat de AFP.

În pădure, lucrul nu se opreşte niciodată. Ornitologii, ajutaţi de o duzină de voluntari, controlează 50 de plase la fiecare oră, inclusiv noaptea, deoarece în cazul în care o pasăre este captivă nu va supravieţui până în zori.

La anumite ore ale nopţii, voluntari - funcţionari bancari, pensionari, ingineri ... - cu lămpi de alpinişti cutreieră ca fantomele în căutare de păsări.

"Sunt zile când abia capturăm treizeci de păsări, iar în altele prindem 1.000 sau 2.000 de păsări în plasele noastre. Fără voluntari, nu am fi ajuns niciodată să facem aceste studii", a mai spus Nowakowski.